Fumez…beau cafea, nu dorm si nu mananc… e vraiste…. Zace pe masa tona de maculatura stransa in putin timp, ma astepta patul din camera olive si prietenele mele…merg pe stada si ma gandesc cum functioneaza universul, ce e in mintea umana si care e treaba cu emotiile? Orice gand se ndreapta catre acolo…. Vad strada lunga cu copaci pe margini,verzi si asfaltul dogoritor….marti dupa amiaza ora 16, esarfa la ochi si fata la perete…. Azi e duminica e 16 43, copacii-s albi si incremeniti, eu stau goala la masa din bucatarie, am parul ud si-mi amintesc de prima palma … imi amintesc si parca inca imi curg lacrimi fierbini ce-odinioara blocau afectul…. Acele lacrimi care porneau din sufelt si imi vorbeau de dragoste adevarata, aceea pura si eterna.
Ii simt obrazul fin si pielea calda si cum ma ignora acum… ce dor imi e mie si greu ii e lui…ce greu imi e mie si dor ii e lui… imi privesc corpul, e alb si inca se mai vad urmele… cravasele solare de la malul marii…
Sunt o straina… fata cu trandafir galben inca danseaza probabil, in “Soho Bar”; o Irina a carei identitate sta in fata mea acum si apleaca fruntea, fata care isi rupe dresuri pe aleile din parc, care iubeste si care ar muri pentru iubitul ei… fata careia zilele de marti i-au fost luate cu tot izul lor de sex si metale atarnate… o vad pe Irina stand jos si plangand…mergand la teatru de mana cu un… “iubit” urmarind inecata in lacrimi, scenarii proaste.
Spatiul psihic ocupat de fiare.
Irina! Irina! Trezeste-te! Vino inapoi si ia-ma de mana, salveaza-ma! E atranata de lesa de fier cu ochii inchisi si trupul rece.
mi-e frig… pantecul mi-e rascolit de junghiuri stranii, nu stiu ce spun, nu pot sa spun, mi-e dor de tine si de ea, faptura dura de tinichiea – fetita draga intinsa pe podea….
Nimic de aici nu-I de inteles … nimic de aici nu e erotic… e doar metallic si morbid; fragmente dintr-o minte ratacita, fragmente din fragmente de minte…
luni, 20 decembrie 2010
marți, 2 noiembrie 2010
te uita cum ceata noiebre
Redescoperind gunoiului de sub pres mi-am reamintit de presul tesut de batranele satului in nopti tarzii de vara la claca din mahala : presul rosu cu motiv folcloric pe care din patuţ il zaream atunci cand lipsa de empatie a mamei facea sa-mi indese pe gat dumicati gorosolani de hrana, in timp ce eu plangeam cerand afectiune, ca sa tac si sa o las probabil curat sa faca. Anorexie...ceream afectiune primeam mancare...
17 ani : ma indopam bumilimic sau ma infometam : imi ofeream afectiune dupa modelul mamei ce demult plecase ... sau poate ...nici nu stiu... a fost vreodata acolo ?
imi aprind a nu stiu câta tigara fumata in 4 ani si simt cum fumul pluteste prin canalele neuronale... sunt hainele lui aici, sunt reci caci trupul nu-i....parca si ele asteapta sa fie imbracate... de aproxiamtiv o ora persista in parul meu mirosul altuia...il simt si ma uit cu ochi in lacrimi intreband unde este si cine il tine in brate acum ? de ce nu e aici sa-si poarte hainele lasate in semn de « am sa ma inotrc »... azi era marti...Domane !!!...acela devenise patul meu in care adormeam tinandu-l strans in brate dupa mii de secunde in care trupul imi era macelarit sau fuziona simbiotic intr-un spatiu ce devenise unic : inconstientul nostru...
am ajuns sa primesc mesaje pe telefonul mobil atat de seci si fara rezonanta in mine de la un barbat frumos, brunet, sarmant, seducator, dar sa inot in lava perpelindu-ma-n jaratec intinzand bratele catre el ce-mi este sufeltul perfect....
ce faci tu om cand un pericol se arata ? disperi, fugi, il ocolesti, te aperi si vrei sa tii alaturi ce ai mai drag ?
de ce ? de ce toate acestea ? fiindca m-am speriat, fiindca ajunsesem sa disper, caci gelozia fara margini m-a lovit direct in ţeasta, caci dintr-o data locul in pat a fost revendicat, caci traisem iluzioriu impresii false, caci vededeam cum dintr-o data trebuie sa tin cont de Ea, ca barbatul pe care il primesc in mine cu atata pofta si iubire mai tre s-o futa si pe ea ca deh au un statut.... asta e reactia mea instinctiva si nu ma ascund de asta, moral ma cert si ma blamez, altfel...m-am trezit in bratele unui brunet necunoscut : o compensare a ceva ce am pierdut, in al carui pat caut sa gasesc un loc, dar... surpriza ! gasesc un ghemotoc de blana disfunctional, pisica lui cea fara nume.
Si vad sub pres morman de praf si de gunoi, mizerie a felului mei de a fi, nici nu ma intreb nici nu mai sper mi-e dor, mi-e dor de mor si-l vreau, il vreau marti in patul meu !
Iti cer sa nu fii necajit ca-ti cer....
17 ani : ma indopam bumilimic sau ma infometam : imi ofeream afectiune dupa modelul mamei ce demult plecase ... sau poate ...nici nu stiu... a fost vreodata acolo ?
imi aprind a nu stiu câta tigara fumata in 4 ani si simt cum fumul pluteste prin canalele neuronale... sunt hainele lui aici, sunt reci caci trupul nu-i....parca si ele asteapta sa fie imbracate... de aproxiamtiv o ora persista in parul meu mirosul altuia...il simt si ma uit cu ochi in lacrimi intreband unde este si cine il tine in brate acum ? de ce nu e aici sa-si poarte hainele lasate in semn de « am sa ma inotrc »... azi era marti...Domane !!!...acela devenise patul meu in care adormeam tinandu-l strans in brate dupa mii de secunde in care trupul imi era macelarit sau fuziona simbiotic intr-un spatiu ce devenise unic : inconstientul nostru...
am ajuns sa primesc mesaje pe telefonul mobil atat de seci si fara rezonanta in mine de la un barbat frumos, brunet, sarmant, seducator, dar sa inot in lava perpelindu-ma-n jaratec intinzand bratele catre el ce-mi este sufeltul perfect....
ce faci tu om cand un pericol se arata ? disperi, fugi, il ocolesti, te aperi si vrei sa tii alaturi ce ai mai drag ?
de ce ? de ce toate acestea ? fiindca m-am speriat, fiindca ajunsesem sa disper, caci gelozia fara margini m-a lovit direct in ţeasta, caci dintr-o data locul in pat a fost revendicat, caci traisem iluzioriu impresii false, caci vededeam cum dintr-o data trebuie sa tin cont de Ea, ca barbatul pe care il primesc in mine cu atata pofta si iubire mai tre s-o futa si pe ea ca deh au un statut.... asta e reactia mea instinctiva si nu ma ascund de asta, moral ma cert si ma blamez, altfel...m-am trezit in bratele unui brunet necunoscut : o compensare a ceva ce am pierdut, in al carui pat caut sa gasesc un loc, dar... surpriza ! gasesc un ghemotoc de blana disfunctional, pisica lui cea fara nume.
Si vad sub pres morman de praf si de gunoi, mizerie a felului mei de a fi, nici nu ma intreb nici nu mai sper mi-e dor, mi-e dor de mor si-l vreau, il vreau marti in patul meu !
Iti cer sa nu fii necajit ca-ti cer....
duminică, 19 septembrie 2010
Picaturile de alcool se transformau in picaturi sarate pe obrazul meu si ma sufocam in patura pufoasa de-un galben portocala iar pielea imi era uscata si descuamata acolo unde cravasa lovea. Sunt o sirena obosita ce-si parleste pielea sub un soare dogoritor, am ancorat la mal zabatandu-ma pe nispul rece... ma iert pentru indrazneala, ma iert pentru violul pe care l-am savarsit, ma iert pentru agresivitatea cu care am jupuit acel suflet, ma urasc pentru gandurile pacatoase, ma urasc pentru gelozie de care am dat dovada, ma iubesc pentru ca iubesc.... inchei relatia cu mine
miercuri, 15 septembrie 2010
3 la unu
Ratacesc….croncanitul cartofilor sarati se impleteste cu accentul american al blonzilor veseli, glumeti si inteligenti cu care am dat mana mai devreme… mana care cu cateva minunte inainte atingea suav si agresiv partile moi, flasce si fierbinti dintre picioarele mele apetisante.
Ce intreseseza o curva care e pluralul de la fistic? Mai bine le-as explica tinereilor cam cum ar arata singularul de la curve si m-as pune in patru labe as ridica fundul in sus, cu spatele arcuit, cu gura deschisa si le-as spune: “baieti sunt a voastra” privindu-mi Stapanul fix in ochi, deschizandu-ma precum fructul aromat din coaja pe care ei acum il pun pe varful limbii il duc catre colti si-l mesteca usor amestecandu-l cu saliva si seva ce iese din el.
Merg mai departe…. Cineva se aude in scara blocului…. acum e liniste, razlet masini trec grabite incolo si-ncoace, incoace si-ncolo. Azi m-am gandit la tata. Si ma gandec ca il cunosc destul de putin…il stiu doar cand e nemultumit si cat e de ambitios, cat lupta si cat de patimas o face; a fost departe mereu si intodeauna un ideal, am vrut atat de mult sa ajung la el incat am devenit ca el, am vrut sa o distrug pe mama si sa raman cu el…si am ramas cu ea perpetuand rivalitatea ….
Intr-un fel sau intr-altul, Augustin este un baiat bun, tatal lui tocmai l-a strigat in scara blocului, el isi ajuta familia si isi iubeste iubita, la fel si Florin acum se afla in valtoarea sentimetelor, iubirii ce-i reactiveaza conflicetele oedipiene, e trist acum si nu stie de ce , oare noua mea iubita nu ma doreste intra-atat cat simt sa primesc? Oare si ea va dori sa ma abandoneze? Acum sunt puternic, sunt mare si pregatit sa infrunt.
Echilbru si stabilitate, nevoia de comunicare, nevoia de independenta emotionla, nevoia de profesionalism, toate obective sculptate in chipurile oamenilor ce fac intotdeuna un pas inapoi cand vagoanele trenului de la metrou oprese in statie; fiecare urca crezand ca aceea este sansa lor, ca trenul ii va duce mai aproape si mai aproape de scopurile lor si asta ii face sa se culce linistiti.
Or fi guy?
Papilele gustative au ramas imbibate in tripul sec, romul si vodka de aseara, am privit-o in ochi si m-am uitat peste umar, vedeam podul pe care cu ceva timp inainte imi flutura rochita in bataia vantului de vara amestecat cu iz de balta, si degetele ei ce urcau timid pe pulpa mea pana aproape de zona intima complet descoperita. Si m-am uitat din nou la ea, si m-a privit in ochi, o miscare discreta a irisilor nostri caprui a facut mesajul clar, amandoua gandeam acealsi lucru: podul, rochitele fluturand, mirosul pielii si atingerea fina, membrul unic ce-l imparteam ca intre surori, jumi-juma, amandoua tanjind la el si vrand sa-l castigam. Dansul sta zambind si uramarind satisfacut spectacolul zeitelor nebune, doua curve incolacite, eu asteptand cravasa ce-mi sculpteaza-n corp supunerea, umilinta, iubirea si pasiunea.
Va sarut dragilor si ma bucur ca v-am cunoscut!
Ce intreseseza o curva care e pluralul de la fistic? Mai bine le-as explica tinereilor cam cum ar arata singularul de la curve si m-as pune in patru labe as ridica fundul in sus, cu spatele arcuit, cu gura deschisa si le-as spune: “baieti sunt a voastra” privindu-mi Stapanul fix in ochi, deschizandu-ma precum fructul aromat din coaja pe care ei acum il pun pe varful limbii il duc catre colti si-l mesteca usor amestecandu-l cu saliva si seva ce iese din el.
Merg mai departe…. Cineva se aude in scara blocului…. acum e liniste, razlet masini trec grabite incolo si-ncoace, incoace si-ncolo. Azi m-am gandit la tata. Si ma gandec ca il cunosc destul de putin…il stiu doar cand e nemultumit si cat e de ambitios, cat lupta si cat de patimas o face; a fost departe mereu si intodeauna un ideal, am vrut atat de mult sa ajung la el incat am devenit ca el, am vrut sa o distrug pe mama si sa raman cu el…si am ramas cu ea perpetuand rivalitatea ….
Intr-un fel sau intr-altul, Augustin este un baiat bun, tatal lui tocmai l-a strigat in scara blocului, el isi ajuta familia si isi iubeste iubita, la fel si Florin acum se afla in valtoarea sentimetelor, iubirii ce-i reactiveaza conflicetele oedipiene, e trist acum si nu stie de ce , oare noua mea iubita nu ma doreste intra-atat cat simt sa primesc? Oare si ea va dori sa ma abandoneze? Acum sunt puternic, sunt mare si pregatit sa infrunt.
Echilbru si stabilitate, nevoia de comunicare, nevoia de independenta emotionla, nevoia de profesionalism, toate obective sculptate in chipurile oamenilor ce fac intotdeuna un pas inapoi cand vagoanele trenului de la metrou oprese in statie; fiecare urca crezand ca aceea este sansa lor, ca trenul ii va duce mai aproape si mai aproape de scopurile lor si asta ii face sa se culce linistiti.
Or fi guy?
Papilele gustative au ramas imbibate in tripul sec, romul si vodka de aseara, am privit-o in ochi si m-am uitat peste umar, vedeam podul pe care cu ceva timp inainte imi flutura rochita in bataia vantului de vara amestecat cu iz de balta, si degetele ei ce urcau timid pe pulpa mea pana aproape de zona intima complet descoperita. Si m-am uitat din nou la ea, si m-a privit in ochi, o miscare discreta a irisilor nostri caprui a facut mesajul clar, amandoua gandeam acealsi lucru: podul, rochitele fluturand, mirosul pielii si atingerea fina, membrul unic ce-l imparteam ca intre surori, jumi-juma, amandoua tanjind la el si vrand sa-l castigam. Dansul sta zambind si uramarind satisfacut spectacolul zeitelor nebune, doua curve incolacite, eu asteptand cravasa ce-mi sculpteaza-n corp supunerea, umilinta, iubirea si pasiunea.
Va sarut dragilor si ma bucur ca v-am cunoscut!
miercuri, 11 august 2010
E cald, e inca august si ma pregatesc sa plec acolo unde nisipul frige, acolo unde pescarusii glasuiesc despre libertate, acolo unde soarele si luna au facut amor si acolo unde am simtit in corp cum mingea de foc se inalta armonios din mare, din marea mea verde de iris ocular.
Holuri reci,umede mirosind a igrasie, tocuri ascutite se opresc din mers, in faţă e o fata ce poarta trandafir la gat ; la spate in pumn ea strange tremurand un fulg de nea si-n gand sopteste ca inotrcandu-se va fi din nou a cerului de unde vine fulgul : cap-pajura, cap-pajura, si-si va preda tot corpul in colti flamanzi si lacomi ce-au devorat-o pana acum si din genunchi ea va jura, cap-pajura cap pajura, fulgului de nea obedienta.
Ma uit la ceas, e tarziu...indes ultimele toale intr-o valiza avand grija ca printre ele sa pun esenta de parfum de piele fina si calda pe sub care curge linistit furia. Pe corp am inca dungi, pe buze inca gust. Le voi purta cu mine. Cap pajura, cap pajura. Ma voi intoarce Domnule, mergand julindu-mi gratios genunchii, si-am sa implor sa ma loviti mai tare si mai tare si-am sa ma las sa curg prin fulgi de nea .... cap pajura cap pajura.
Holuri reci,umede mirosind a igrasie, tocuri ascutite se opresc din mers, in faţă e o fata ce poarta trandafir la gat ; la spate in pumn ea strange tremurand un fulg de nea si-n gand sopteste ca inotrcandu-se va fi din nou a cerului de unde vine fulgul : cap-pajura, cap-pajura, si-si va preda tot corpul in colti flamanzi si lacomi ce-au devorat-o pana acum si din genunchi ea va jura, cap-pajura cap pajura, fulgului de nea obedienta.
Ma uit la ceas, e tarziu...indes ultimele toale intr-o valiza avand grija ca printre ele sa pun esenta de parfum de piele fina si calda pe sub care curge linistit furia. Pe corp am inca dungi, pe buze inca gust. Le voi purta cu mine. Cap pajura, cap pajura. Ma voi intoarce Domnule, mergand julindu-mi gratios genunchii, si-am sa implor sa ma loviti mai tare si mai tare si-am sa ma las sa curg prin fulgi de nea .... cap pajura cap pajura.
miercuri, 28 iulie 2010
matase uda
Pic-pic....mătase...matase uda de picaturi de apa, e ceata si toata ziua a fost; e abur. Padurea respira sau ofteaza si-aude chiar si freamatul sufletului inaltandu-se catre cruce, acolo unde picaturile curg siroi, acolo unde piatra a inghetat cand jos e sufocant de clad... spre cer se duce. Şi ratacesc prin ceaţă... când jos e sufocant de cald caci simt pantoful dur si apasarea pe corpul meu – matase uda de picaturi de lacrimi.
Padurea respira... vad copacii transpirati si aburinzi, miroase a sex : sunt fiarele malefice imperecheate nebunesc si fortele demonice facand amor, fiinta fara scapare, eu asudand in lanturi, in cusca Stapanului meu.
Tagadam-tagadam...7-8-9-15 vagoane de calatori, cu oameni, cu povesti, cu iubiri, cu oameni parasiti, alearga suierand trezind padurea, oprind-o din oftat. Astept... in gara orasului mic de munte, in care multe trenuri nu opresc, astept... deschid ochii si-n fata mea pe jos (caci nu-mi ridic privirea din obisnuinta), vad umbra neagra a cuiva ; e cald, pe fond s-aude plasticul rotilelor bagajelor de mana si oamenii imbratisati. Cad in genunchi si umbra intinde mana ce ma ridica. Sunt privita, mirosita, pielea imi este testata : « mergi tarfa ! » si merg si tremur, mi-e frig - afara-i sufocant de cald. In urma pasii grei pasind egal indica ritmul pe care trebuie sa-l urmez.
Pasi grei-sufocant de cald-oameni imbratisati-vad umbra neagra-deschid ochii in cusca in lanturi sunt eu facand amor, imerecheata nebuneste, pantoful dur pe corpul-matase uda de picaturi de lacrimi, oftez abandonadu-ma in el ...e ceata...e dimineata si m-am visat in gara in fata umbrei negre ce-ntinde mana spre a ma ridica.
Padurea respira... vad copacii transpirati si aburinzi, miroase a sex : sunt fiarele malefice imperecheate nebunesc si fortele demonice facand amor, fiinta fara scapare, eu asudand in lanturi, in cusca Stapanului meu.
Tagadam-tagadam...7-8-9-15 vagoane de calatori, cu oameni, cu povesti, cu iubiri, cu oameni parasiti, alearga suierand trezind padurea, oprind-o din oftat. Astept... in gara orasului mic de munte, in care multe trenuri nu opresc, astept... deschid ochii si-n fata mea pe jos (caci nu-mi ridic privirea din obisnuinta), vad umbra neagra a cuiva ; e cald, pe fond s-aude plasticul rotilelor bagajelor de mana si oamenii imbratisati. Cad in genunchi si umbra intinde mana ce ma ridica. Sunt privita, mirosita, pielea imi este testata : « mergi tarfa ! » si merg si tremur, mi-e frig - afara-i sufocant de cald. In urma pasii grei pasind egal indica ritmul pe care trebuie sa-l urmez.
Pasi grei-sufocant de cald-oameni imbratisati-vad umbra neagra-deschid ochii in cusca in lanturi sunt eu facand amor, imerecheata nebuneste, pantoful dur pe corpul-matase uda de picaturi de lacrimi, oftez abandonadu-ma in el ...e ceata...e dimineata si m-am visat in gara in fata umbrei negre ce-ntinde mana spre a ma ridica.
sâmbătă, 24 iulie 2010
sfrasit de iulie
Prea mult alcool?...
prea mult?
M-am perpelit in patul meu cel nou si verde s-adorm...cand poate alte dati visam ... psihanalitic ori nu, cand alte dati stateam in patul acela mare de unde vibram...cand azi imi urasc strada....acolo unde i-am vazut imbratisati...unde probail visam sa ma imbratisez cu el ....
fumez o tigara al carei fum il indes fortat in creier spre a-mi anihila strapungerea cutitului, pe care am resimtit-o adanc, in mine in carnea si sufletul talharit... ma inconjoara carti, si-o mobila straina ma inconjoara adiere de sfarsit de iulie... si o ea ce-am fost si nu mai sunt....
Sentimentul de eu n-am ce cauta aici (acolo) simetric cu privirea aceea suferinda in urma ei - femeii pe care ti-ai ales-o plecata spre un altul... acel moment in care iti este indiferent daca faci o plimbare prin oras sau scrii sau poate ucizi sufletul de langa tine... indiferenta alegerilor si sentimentul ca eu nu am ce cauta acolo.... sunt doar niste mici fapte... niste aspecte pe care le incarcam cu emotie si care par un « uau » si care azi m-ameninita si nu ma mai lasa sa adorm si ma fac sa ma perpelesc in patul meu cel verde....
adiere de sfarsit de iulie...
prea mult?
M-am perpelit in patul meu cel nou si verde s-adorm...cand poate alte dati visam ... psihanalitic ori nu, cand alte dati stateam in patul acela mare de unde vibram...cand azi imi urasc strada....acolo unde i-am vazut imbratisati...unde probail visam sa ma imbratisez cu el ....
fumez o tigara al carei fum il indes fortat in creier spre a-mi anihila strapungerea cutitului, pe care am resimtit-o adanc, in mine in carnea si sufletul talharit... ma inconjoara carti, si-o mobila straina ma inconjoara adiere de sfarsit de iulie... si o ea ce-am fost si nu mai sunt....
Sentimentul de eu n-am ce cauta aici (acolo) simetric cu privirea aceea suferinda in urma ei - femeii pe care ti-ai ales-o plecata spre un altul... acel moment in care iti este indiferent daca faci o plimbare prin oras sau scrii sau poate ucizi sufletul de langa tine... indiferenta alegerilor si sentimentul ca eu nu am ce cauta acolo.... sunt doar niste mici fapte... niste aspecte pe care le incarcam cu emotie si care par un « uau » si care azi m-ameninita si nu ma mai lasa sa adorm si ma fac sa ma perpelesc in patul meu cel verde....
adiere de sfarsit de iulie...
marți, 20 iulie 2010
doua doamne si toti trei
Coridoare alb negre...negre sau albe...stateam jos, călcata în picioare, lovită şi sufletul l-aveam băut; baut intr-o noapte in templul lui Eros... m-am ridicat ca o felina, mi-am lins ranile inca umede si mi-am unduit trupul catre ... către Ea... o asteptasem, o savurasem, o dorisem, o urâsem...si-acum ii simteam corpul langa mine, era prada mea! Nu mai incapea indoiala! Ea era cea care urma sa ma aiba, sa ma foloseasca si eu sa o servesc. Am privit-o cu umilinţă în ochi, am aplecat capul si i-am soptit : « ati vrea sa ma adoptati ? sa fiu a Dv, sa faceti ce doriti cu mine ? »
fierbeam...un « Nu » m-ar fi prabusit, un « Da » m-ar fi inaltat pe culmile cele mai inalte ale extazului...
Întuneric, strazi prăfuite – chiloţii îi lepădasem într-un restaurant – m-a mangaiat pe păr, a prins o suviţă, m-a tras suav si palma s-a izbit ... pe acelaşi obraz: acolo unde El m-a însemnat ca a fi a Lui... acum eram coproprietate, de-acum aveam Stăpână!
Mergeam pe-acelasi strazi, tarziu in noapte, pe langa mine treaceau femei libere, femei care se retrageau spre casa ; podul peste care treceam mirosea a balta iar mintea mea inhibata si imbibata in alcool dansa pe muzici diavolesti...m-a atins ... am mirosit-o... m-am trezit in genunchi savurand-o...avea pilea fina, era fierbinte si clocotea... incheieturile corpului degajau parfum de ... Stapana...ameţeam, deliram dar aveam lesa la gat si o urmam. M-a pus in genunchi, complet dezbracata sa ii privesc... sufletul se facea tandari, corpul tremura ... erau înghetate... ii priveam pe amandoi .... împreună. Simteam cum ma prabusesc, cum ma duc...si ma duceam... din nou la ea, si-o atingeam... varful limbii intrase adanc, acum eram linisita... Stapanul era acolo, ca tigru intre doua tigrese rivale, intre doua nebune geloase ; il simteam, ii simteam respiratia ii simteam mirosul, ii simteam pielea si imbratisarea... calda, dura, şi ticăloasă, puternică. Erotizam. Fuzionam. O priveam în ochi şi îl aveam pe el în mine.
Zorii zilei se anunţau...dimineata greoaie... coridoare alb negre, negre sau albe... din templul lui Eros rasuna muzica pasiunii, fumul inecacios de tigara lasa sa patrunda aerul rece...aveam Stapana....
« În aer e lene… Amiază de vară.
Pâclă greoaie de plină Sahară.
Ca tigru-ntre două tigrese rivale,
Ce scuipă de turbă şi sânge şi bale,
Ahmet stă-ntre două geloase neveste:
Fatme – o minune, Biulbiul – o poveste! » (Amiaza maura – I. L. Caragiale)
fierbeam...un « Nu » m-ar fi prabusit, un « Da » m-ar fi inaltat pe culmile cele mai inalte ale extazului...
Întuneric, strazi prăfuite – chiloţii îi lepădasem într-un restaurant – m-a mangaiat pe păr, a prins o suviţă, m-a tras suav si palma s-a izbit ... pe acelaşi obraz: acolo unde El m-a însemnat ca a fi a Lui... acum eram coproprietate, de-acum aveam Stăpână!
Mergeam pe-acelasi strazi, tarziu in noapte, pe langa mine treaceau femei libere, femei care se retrageau spre casa ; podul peste care treceam mirosea a balta iar mintea mea inhibata si imbibata in alcool dansa pe muzici diavolesti...m-a atins ... am mirosit-o... m-am trezit in genunchi savurand-o...avea pilea fina, era fierbinte si clocotea... incheieturile corpului degajau parfum de ... Stapana...ameţeam, deliram dar aveam lesa la gat si o urmam. M-a pus in genunchi, complet dezbracata sa ii privesc... sufletul se facea tandari, corpul tremura ... erau înghetate... ii priveam pe amandoi .... împreună. Simteam cum ma prabusesc, cum ma duc...si ma duceam... din nou la ea, si-o atingeam... varful limbii intrase adanc, acum eram linisita... Stapanul era acolo, ca tigru intre doua tigrese rivale, intre doua nebune geloase ; il simteam, ii simteam respiratia ii simteam mirosul, ii simteam pielea si imbratisarea... calda, dura, şi ticăloasă, puternică. Erotizam. Fuzionam. O priveam în ochi şi îl aveam pe el în mine.
Zorii zilei se anunţau...dimineata greoaie... coridoare alb negre, negre sau albe... din templul lui Eros rasuna muzica pasiunii, fumul inecacios de tigara lasa sa patrunda aerul rece...aveam Stapana....
« În aer e lene… Amiază de vară.
Pâclă greoaie de plină Sahară.
Ca tigru-ntre două tigrese rivale,
Ce scuipă de turbă şi sânge şi bale,
Ahmet stă-ntre două geloase neveste:
Fatme – o minune, Biulbiul – o poveste! » (Amiaza maura – I. L. Caragiale)
luni, 28 iunie 2010
d4 h8
Alb si negru... negru sau.. alb : motivul cromatic din living-ul aparatamentului meu ; ce poate contine un sertaras din acest apartament, de altfel situat in buricul târgului, în mahalaua cea mai de fiţe din urbea noastră ? ce poate depozita micul sertrăş alb al duluapului ticsit de cărţi şi tot felul de alte cursuri, semn al erudiţei, dulap al unei târfe ?
Cu ochii trişti, cu mâneci suflecate, imi vâr degetele în clăbucul alb şi parfumat, în apa clocotitoare caci din sertar i-am scos şi-i spăl.... acum ceva vreme i-am purtat in gura in timp ce membrul lui puternic ma patrundea fara mila; atunci cand eu, din ei, savuram mirosul sexului acelei tipe... acum mi-au fost oferiti spre a-i spala.... si-i spal cu drag...e ea...cea a carei saliva am simtit-o acolo unde pun eu gura cu atata pofta cu atata disperare, acolo de unde ma hranesc... stiu ca a fost sufocata intr-un colt de camera cu pereti reci de faianta, stiu ca corpul i-a fost atins cu tandrete si ticalosie, stiu ca si corpul i-a vibrat si poate a plutit la fel ca mine sau a înghenunchiat doborata de palma grea ... pielea mi se descuameaza, detergentul imi ataca ... sufletul...aburii apei ma sufoca, cad ! sunt goala si am clestii prinşi la locul lor.... ma dor cumplit si fiecare fir de aer tras in piept il simt acolo jos, la mine intre picioare.... ii aud respiratia si fosnetul corpului in cautarea cravasei, e agitat, imi sfasie carnea si ma patrunde adanc...de clesti am uitat de mult...palmele vin una dupa alta fara pic de mila pe-obrajii mei udaţi ;
Ma pierd în El...coriodare albe şi negre...negre şi albe....Nebunul şi regina.
Cu ochii trişti, cu mâneci suflecate, imi vâr degetele în clăbucul alb şi parfumat, în apa clocotitoare caci din sertar i-am scos şi-i spăl.... acum ceva vreme i-am purtat in gura in timp ce membrul lui puternic ma patrundea fara mila; atunci cand eu, din ei, savuram mirosul sexului acelei tipe... acum mi-au fost oferiti spre a-i spala.... si-i spal cu drag...e ea...cea a carei saliva am simtit-o acolo unde pun eu gura cu atata pofta cu atata disperare, acolo de unde ma hranesc... stiu ca a fost sufocata intr-un colt de camera cu pereti reci de faianta, stiu ca corpul i-a fost atins cu tandrete si ticalosie, stiu ca si corpul i-a vibrat si poate a plutit la fel ca mine sau a înghenunchiat doborata de palma grea ... pielea mi se descuameaza, detergentul imi ataca ... sufletul...aburii apei ma sufoca, cad ! sunt goala si am clestii prinşi la locul lor.... ma dor cumplit si fiecare fir de aer tras in piept il simt acolo jos, la mine intre picioare.... ii aud respiratia si fosnetul corpului in cautarea cravasei, e agitat, imi sfasie carnea si ma patrunde adanc...de clesti am uitat de mult...palmele vin una dupa alta fara pic de mila pe-obrajii mei udaţi ;
Ma pierd în El...coriodare albe şi negre...negre şi albe....Nebunul şi regina.
joi, 10 iunie 2010
zece
Dupa amiaza de inceput de vara... ma macinau ganduri despre cum sa fac si ce sa fac ; eram precum un bumerang azvarlita pana in fata temerilor mele, apoi ma intorceam la linistea ce cu greu mi-o cream...motorul masinii din cand in cand isi pierdea glasul si constatam ca piciorul incaltat in tocuri atingea timid pedala de acceleratie... mi-e chiar atat de teama ?
Alterego-ul... din cand in cand il aud spunand ca am in dreapta frana de mana... dar prea soptit mi-o spune si nu-l aud... merg orbeste, printre oameni care se tem, oameni care poate nu au curaj, oameni ce ies pe strazi purtand o masca inchiriata... oameni preocupati de urmatoarele 5 minute, roboti ce au uitat de joc, lihniti de foame cu cosuri pline si fara bani in portofel, ce-si intoxica mintea cu faţada sters-sclipitoare a hollywood-ului de bucuresti...
ma asez intre doua mese; in stanga 2 cupluri : doua Eve si doi masculi, toti lihniti de foame savurand uleiul incins din copanul puiului crescut in cresa. Barbatul foarte grav, imbuca dur si sfasie carnea din farfurie demonstrand astfel nevestei masculinitatea lui... in pat probabil e frustrat.
ălălat, cam visator, preocupat de mai nimic : mancarea ... sexul sunt o datorie... ma plictisesc, ma uit in dreapta : un grup de afrodite venite sa-si reprime probleme conjugale....
ma ridic si plec.
Iti propun o tema : pana data viitoare iesi in oras, pur si simplu fara scopuri sau griji, cu prietenul/prietena, iubitul/iubita si priveste in jur. Alege-ti cateva persoane si analizeaza-le ; ia cu tine ce iti place de la ele si lasa acolo ce iti displace. Propunei la final celui cu care ai iesit sa va jucati un joc, da ! in plina strada, mall sau piata. Joca-te, de ce nu, de-a v-ati ascunselea.
Pe curand,
Antonia.
Alterego-ul... din cand in cand il aud spunand ca am in dreapta frana de mana... dar prea soptit mi-o spune si nu-l aud... merg orbeste, printre oameni care se tem, oameni care poate nu au curaj, oameni ce ies pe strazi purtand o masca inchiriata... oameni preocupati de urmatoarele 5 minute, roboti ce au uitat de joc, lihniti de foame cu cosuri pline si fara bani in portofel, ce-si intoxica mintea cu faţada sters-sclipitoare a hollywood-ului de bucuresti...
ma asez intre doua mese; in stanga 2 cupluri : doua Eve si doi masculi, toti lihniti de foame savurand uleiul incins din copanul puiului crescut in cresa. Barbatul foarte grav, imbuca dur si sfasie carnea din farfurie demonstrand astfel nevestei masculinitatea lui... in pat probabil e frustrat.
ălălat, cam visator, preocupat de mai nimic : mancarea ... sexul sunt o datorie... ma plictisesc, ma uit in dreapta : un grup de afrodite venite sa-si reprime probleme conjugale....
ma ridic si plec.
Iti propun o tema : pana data viitoare iesi in oras, pur si simplu fara scopuri sau griji, cu prietenul/prietena, iubitul/iubita si priveste in jur. Alege-ti cateva persoane si analizeaza-le ; ia cu tine ce iti place de la ele si lasa acolo ce iti displace. Propunei la final celui cu care ai iesit sa va jucati un joc, da ! in plina strada, mall sau piata. Joca-te, de ce nu, de-a v-ati ascunselea.
Pe curand,
Antonia.
duminică, 2 mai 2010
soarele si luna au facut amor
Oameni...si oameni... cate bordeiuri atatea obiceiuri spune o vorba din popor... dar suntem cu totii aceeasi specie, facuti din acelasi aliaj, cu acealsi apucaturi, nevoi si dorinte.... si pentru toti soarele rasare in acelasi fel...
De curand am avut ocazia sa traiesc o noua experienta. Pentru aproximativ 24 de ore am trait dupa alte valori, dupa alte principii, am trait de fapt acolo unde acestea nu exista, acolo unde inhibitiile nu isi au locul, acolo unde esti liber sa faci ce simti si ce poftesti fara ca cineva sa te judece ; unde dormitul pe strada nu numai ca nu era o rusine dar era si cel mai confortabil, unde ţoalele nu faceau obiectul statutului social ci erau mod de exprimare pentru suflet ; acolo unde banul isi pierdea valoarea si unde iti traiai fiinta asa cum iti dicteaza.
Am indurat alaturi de ei ... eu conditiile vitrege ale mediului... ei pe cele ale sufletului... am regasit acolo oameni ce-au vrut sa fuga dintr-o lume care-i tinea in loc, am simtit cum le urla inima si isi ineaca in tacere suferintele... simteam colcaind pe langa mine cadavrele, vedeam hoiturile lor cazute pe marginea drumului fumegand a iarba si duhnind a bautura ... am vazut fiinta umana in toata splendoarea ei si am inteles frustrarea, reprimarea, refularea, am vazut oameni castrati ce inca plangeau ca bebelusii dupa sanul mamei si am vazut cenusa focului cel mare ... al sufletului... atat de aproape de mare - atat de greu ca valurile ei sa-l stinga...
Fiecare asteptam rasaritul sa ne aduca aminte de propria venire, fiecare poate credeam ca odata cu venirea lui pe cer putem schimba ceva, era urma de speranta, era increderea in viitor ; prin el iertam trecutul ce ne veghea din spate :Luna...
Dar s-a inaltat atat de sus incat nimeni nu l-a mai putut atinge...si am ramas...am ramas cu ochii in soare sperand ca poate ... maine...ca...
Razboiul sufletului reprezentat pe cer ; soarele si luna facand dragoste ; mama si tata.... Eu....
Noi ce am ramas goi, cu talpile in nisip pasind s-ajungem intr-o buna zi acolo sus sa intelegem adevarul, sa facem dragoste si sa privim in jos cu mila...
Ce rost isi mai au dezamagirile ? ce rost isi mai are furia ? de ce sa-mi mai urasc prietenii ca imi rostesc cuvinte dureroase ? de ce sa-i mai invidiem pe cei ce au mai mult ca noi ? de ce sa urlu in trafic cand altul imi taie calea ? de ce « sa ».... ???!
mai bine am sa privesc la cer ...
De curand am avut ocazia sa traiesc o noua experienta. Pentru aproximativ 24 de ore am trait dupa alte valori, dupa alte principii, am trait de fapt acolo unde acestea nu exista, acolo unde inhibitiile nu isi au locul, acolo unde esti liber sa faci ce simti si ce poftesti fara ca cineva sa te judece ; unde dormitul pe strada nu numai ca nu era o rusine dar era si cel mai confortabil, unde ţoalele nu faceau obiectul statutului social ci erau mod de exprimare pentru suflet ; acolo unde banul isi pierdea valoarea si unde iti traiai fiinta asa cum iti dicteaza.
Am indurat alaturi de ei ... eu conditiile vitrege ale mediului... ei pe cele ale sufletului... am regasit acolo oameni ce-au vrut sa fuga dintr-o lume care-i tinea in loc, am simtit cum le urla inima si isi ineaca in tacere suferintele... simteam colcaind pe langa mine cadavrele, vedeam hoiturile lor cazute pe marginea drumului fumegand a iarba si duhnind a bautura ... am vazut fiinta umana in toata splendoarea ei si am inteles frustrarea, reprimarea, refularea, am vazut oameni castrati ce inca plangeau ca bebelusii dupa sanul mamei si am vazut cenusa focului cel mare ... al sufletului... atat de aproape de mare - atat de greu ca valurile ei sa-l stinga...
Fiecare asteptam rasaritul sa ne aduca aminte de propria venire, fiecare poate credeam ca odata cu venirea lui pe cer putem schimba ceva, era urma de speranta, era increderea in viitor ; prin el iertam trecutul ce ne veghea din spate :Luna...
Dar s-a inaltat atat de sus incat nimeni nu l-a mai putut atinge...si am ramas...am ramas cu ochii in soare sperand ca poate ... maine...ca...
Razboiul sufletului reprezentat pe cer ; soarele si luna facand dragoste ; mama si tata.... Eu....
Noi ce am ramas goi, cu talpile in nisip pasind s-ajungem intr-o buna zi acolo sus sa intelegem adevarul, sa facem dragoste si sa privim in jos cu mila...
Ce rost isi mai au dezamagirile ? ce rost isi mai are furia ? de ce sa-mi mai urasc prietenii ca imi rostesc cuvinte dureroase ? de ce sa-i mai invidiem pe cei ce au mai mult ca noi ? de ce sa urlu in trafic cand altul imi taie calea ? de ce « sa ».... ???!
mai bine am sa privesc la cer ...
joi, 29 aprilie 2010
Pompierii, salvarea si politia se aud pe soseua din fata casei mele...vin spre mine oare ? ar face bine caci focul imi mistuie trupul, mintea gandeste sa ucida.... Stapanul sa vina sa ma lege !!!!
Sunt nebuna si ma zvarcolesc in cioburi, sufletul mi-e sfasiat dar ma prabusesc lin si dulce in prapastia fara fund.
Am simtit mirosul alteia, am gustat de acolo de unde a lins alta, i-am auzit glasul si i-am vazut umbra !
Azi e linistea de dupa furtuna, copacii au crengile si frunzele –care ieri plesneau a verde crud- smotocite... pe jos e inca ud si cioturile de lemn miros a sange proaspat...dar e liniste impecabila...s-aude doar durerea... astept...astept in linistea ce ma incojoara si in zbuciumul ce m-a cuprins sa ii aud venirea...
Ma asez in genunchi, las capul pe spate si imi tin mainile deasupra capului, sunt semi goala si vreau sa fiu lovita !
mintea mea e un hol rece, pustiu, intunecos cuprins de igrasie, miroase a fum de tigara si mi se aud tocurile, suspinele de atunci de cand am fost lovita, de cand am fost tarata pe jos, muscata cu salbaticie si sufocata...la capatul holului : prapastia in care cad acum, pe un dulce cantec de adormit copiii... cand imi vor creste aripi am sa ma inalt si am sa revin si-am sa ucid, am sa ucid umbra aceea care mi-a furat ratiunea !
ma duc, te las.... dar ma voi inotrce cu mainile patate, cu trup de fata in dinti ca jertfa pentru Dumneavoastra !
Sunt nebuna si ma zvarcolesc in cioburi, sufletul mi-e sfasiat dar ma prabusesc lin si dulce in prapastia fara fund.
Am simtit mirosul alteia, am gustat de acolo de unde a lins alta, i-am auzit glasul si i-am vazut umbra !
Azi e linistea de dupa furtuna, copacii au crengile si frunzele –care ieri plesneau a verde crud- smotocite... pe jos e inca ud si cioturile de lemn miros a sange proaspat...dar e liniste impecabila...s-aude doar durerea... astept...astept in linistea ce ma incojoara si in zbuciumul ce m-a cuprins sa ii aud venirea...
Ma asez in genunchi, las capul pe spate si imi tin mainile deasupra capului, sunt semi goala si vreau sa fiu lovita !
mintea mea e un hol rece, pustiu, intunecos cuprins de igrasie, miroase a fum de tigara si mi se aud tocurile, suspinele de atunci de cand am fost lovita, de cand am fost tarata pe jos, muscata cu salbaticie si sufocata...la capatul holului : prapastia in care cad acum, pe un dulce cantec de adormit copiii... cand imi vor creste aripi am sa ma inalt si am sa revin si-am sa ucid, am sa ucid umbra aceea care mi-a furat ratiunea !
ma duc, te las.... dar ma voi inotrce cu mainile patate, cu trup de fata in dinti ca jertfa pentru Dumneavoastra !
duminică, 25 aprilie 2010
Dupa un dus fierbinte si prea mult ravnit, apa inca se prelinge pe corp...simt cum se usuca si lasa in urma o piele fina dar brazdata de vanatul cravasei....imi examinez fiecare particica a corpului, ating usor si strang cu putere, strang pana simt durere, pana pielea plesneste, pana rosul incepe sa se arate... ma privesc in oglinda si mi-l imaginez asa puternic cum se napusteste asupra mea cu sadism , devorandu-ma....
Toteauna am savurat clipa, am tremurat infricosata, am cazut jos umilita dar zambind cu placere, am primit insultele si constrangerea mentala ca pe un adevarat premiu si nicioadata nu m-am intrebat de ce el e atat de crud, de ticalos si de puternic si noi, submisele, niste nimicuri....
Ei bine...mult prea multe secrete se ascund aici, misterele fiintei si labirintul mintii nicicand va fi elucidat cu adevarat, dar oare chiar sa existe acele ... hmmm...chestii ? mda asa este ,exista o chestie care se refera la o tendinta instinctiva ce sta la originea dorintelor umane si are caracter inconstient, adica nu stim despre ea, ea este insa activa in noi ; este acea incarcare energentica care face ca organismul nostru sa tinda catre realizarea unui scop. Vorbesc despre ceea ce se numeste pusliune fiindca ele sunt responsabile pentru ceea ce ne aduce placere... cautarea starii anorganice de echilibru este cea pentru care lupta pulsiunea autodistructiva ; acolo fuzionam cu propria materie si acolo este starea exaltanta de fericire insa asta ar insemna sa nu mai existam ca fiinte, deci in contradictie cu viata, cu pulsiunea de viata. Cine castiga ? libidoul ! ai sa razi poate, dar chiar asa stau lucrurile, el se alatura dorintei de autodistrugere si face posibila eliberarea agresivitatii din interior catre obiectele exteriore. Toata agresivitataea ? nu, mai ramane o parte in noi , pe care nu o poate traspune in afara si aceea bineinteles se indreapta catre propria persoana. Iata asadar de ce ne indraptam catre suferinta, umilire, durere, de ce gasim exciatant cand iubitul, amantul, iubita, de ce nu... ne lipeste o palma sau o lovitura zdravana cu cravasa pe pielea fina peste care apa se prelinge lasand senzualul sa se stinga in cruzime.
Imi continui seara intr-o liniste zgomotoasa, nevrotica chiar masurand minutele pana atunci cand voi fi chinuita cum ninemi nu a mai fost... este pretul iubirii pe care il platesc din nevoia inconstienta de a suferi....
Toteauna am savurat clipa, am tremurat infricosata, am cazut jos umilita dar zambind cu placere, am primit insultele si constrangerea mentala ca pe un adevarat premiu si nicioadata nu m-am intrebat de ce el e atat de crud, de ticalos si de puternic si noi, submisele, niste nimicuri....
Ei bine...mult prea multe secrete se ascund aici, misterele fiintei si labirintul mintii nicicand va fi elucidat cu adevarat, dar oare chiar sa existe acele ... hmmm...chestii ? mda asa este ,exista o chestie care se refera la o tendinta instinctiva ce sta la originea dorintelor umane si are caracter inconstient, adica nu stim despre ea, ea este insa activa in noi ; este acea incarcare energentica care face ca organismul nostru sa tinda catre realizarea unui scop. Vorbesc despre ceea ce se numeste pusliune fiindca ele sunt responsabile pentru ceea ce ne aduce placere... cautarea starii anorganice de echilibru este cea pentru care lupta pulsiunea autodistructiva ; acolo fuzionam cu propria materie si acolo este starea exaltanta de fericire insa asta ar insemna sa nu mai existam ca fiinte, deci in contradictie cu viata, cu pulsiunea de viata. Cine castiga ? libidoul ! ai sa razi poate, dar chiar asa stau lucrurile, el se alatura dorintei de autodistrugere si face posibila eliberarea agresivitatii din interior catre obiectele exteriore. Toata agresivitataea ? nu, mai ramane o parte in noi , pe care nu o poate traspune in afara si aceea bineinteles se indreapta catre propria persoana. Iata asadar de ce ne indraptam catre suferinta, umilire, durere, de ce gasim exciatant cand iubitul, amantul, iubita, de ce nu... ne lipeste o palma sau o lovitura zdravana cu cravasa pe pielea fina peste care apa se prelinge lasand senzualul sa se stinga in cruzime.
Imi continui seara intr-o liniste zgomotoasa, nevrotica chiar masurand minutele pana atunci cand voi fi chinuita cum ninemi nu a mai fost... este pretul iubirii pe care il platesc din nevoia inconstienta de a suferi....
duminică, 11 aprilie 2010
cateva cuvinte
Ochii imi sunt grei....stau in coltul camerei si-l privesc...este la fel de eupizat ca si mine dupa o noapte in care efectiv m-am hranit cu tot si am fost folosita la maxim. Nu-mi dau voie sa –mi odihnesc ochii, vreau sa-l veghez, sa-l admir, sunt obiectul acela mereu in intampinarea nevoilor si poftelor sale. Doarme...ii aud repiratia si ii simt mirosul...mi se face frica si nici sa tastez nu am curaj...privesc mocheta albastra a camerei si reconstituiesc traseul efectuat in patru labe: drumul ce ma ducea pana la vasul de toaleta, acolo unde minute in sir a curs pe corpul meu si in gura: furia, acolo unde capul dar si mintile imi erau luate de vartejul de apa care curata urmele de urina pe care eu omisesem sa le ling... foarte rau pentru mine...pentru fiecare picatura omisa, corpul meu primea recompensa : cureaua o tinea in partea stanga iar peria de stres pantofii imi mangaia sexul umed si contractat ce facea madularul sa para o fiara scapata din cusca de maxima securitate.
Un telefon l-a trezit....am simtit in corp sa ingenunchez...simteam sa fiu puternic brutalizata si dusa acolo intre picioare si patrunsa pana adanc...asa a si fost, dimineata blanda... in care m-am rasfatat cu madularul puternic care imi umpluse gura si ma sufoca ingrozitor. Am asteptat in genunchi pana Dansul a parasit camera, promitandu-mi ca ma va folosi intens ...sunt in asteptarea condamnarii mele continue, nimic nu ma mai sperie ci ma face sa ma duc singura in genunchi si capul plecat dar increzatoare catre jugul ce m-asteapta in flacari sa fiu mistuita
Un telefon l-a trezit....am simtit in corp sa ingenunchez...simteam sa fiu puternic brutalizata si dusa acolo intre picioare si patrunsa pana adanc...asa a si fost, dimineata blanda... in care m-am rasfatat cu madularul puternic care imi umpluse gura si ma sufoca ingrozitor. Am asteptat in genunchi pana Dansul a parasit camera, promitandu-mi ca ma va folosi intens ...sunt in asteptarea condamnarii mele continue, nimic nu ma mai sperie ci ma face sa ma duc singura in genunchi si capul plecat dar increzatoare catre jugul ce m-asteapta in flacari sa fiu mistuita
miercuri, 24 martie 2010
fara titlu.
500 de kilometri în ultimele câteva zile - de ajuns cât să călătoresc prin mine... drumul devenea anevoios caci mă împotmoleam de fiecare fior care îmi străfulgera corpul atunci cand îi atingeam mădularul. Automobilul se dezintegra în viteza oarbă si eu intram in scaun facandu-ma mică in timp ce mâna dreapta se culcuşea acolo unde ii era locul : acolo de unde ma hranesc intodeuna cu potiunea pe care o inghit lacoma pe toata, pana la capat. Până atunci il admirasem, stăteam precum o scolariţă in prima banca si-l savuram din privri, ma prelingeam, ma topeam, zburam dansând precum un stol de porumbei...avea ochii mari rotunzi, de-un verde pur,electrizant ; statura înaltă il facea si mai impunator ... dintr-o data privirea mea s-a izbit brutal de palmele sale... mi-as fi dorit eu sa fiu lovita in acel moment, sau de ce nu sa ingenunghez in fata lui si a intreg publicului sa demonstrez devotamentul, dar m-am lasat vrajita de plamele frumos conturate de degetele ce se miscau senzual si brutal ce-mi aminteau de cum ma patrundeau. Aritmiile devenisera tot mai intense iar dupa amiaza a fost decisiva ! in acel moment, in plina zi sub soarele dogoritor am simtit puternic un cutit prin suflet, prin corp, prin inima, prin minte, prin tot de prin mine si-as fi strigat cu voce tare in mijlocul acelui camp, in multimea de oameni, uitandu-ma in verdele electrizant, urland ca iubesc patologic pe cel ce ma poseda...
la scurt timp l-am reintalnit era atat de frumos incat am incremenit !... oricine ar fi stat pe bancheta din spate a masinii ar fi putut auzi bataile agresive ale inimii mele ce poarta crudul sentiment niciodata trait pana acum.
Eram pierduta in imbratisari patimase, copurile si sufletele noastre interferau salbatic si pasional iar pieile noastre asudau animalic in cuvintele mele rupte din strafundul inimii ; le-am rostit convinsa fiind de veridicitatea lor, cazuta pe front din lupta cu mine insamni stiam ca asta simt... ca iubesc ....
la scurt timp l-am reintalnit era atat de frumos incat am incremenit !... oricine ar fi stat pe bancheta din spate a masinii ar fi putut auzi bataile agresive ale inimii mele ce poarta crudul sentiment niciodata trait pana acum.
Eram pierduta in imbratisari patimase, copurile si sufletele noastre interferau salbatic si pasional iar pieile noastre asudau animalic in cuvintele mele rupte din strafundul inimii ; le-am rostit convinsa fiind de veridicitatea lor, cazuta pe front din lupta cu mine insamni stiam ca asta simt... ca iubesc ....
joi, 18 martie 2010
Luni de...miere
Catalogat drept capodopera literara- " Luni de fiere" - starneste interesul si curiozitatea cititorului, cititor care inca de la inceput ridica intrebator din spranceana asupra titlului (pe atat de sugestiv pe atat de misterios). Iata ca in felul asta fara a ne da seama fiecare dintre noi proiectam ale noastre sentimente sau afecte incercand sa dam o explicatie titlului chiar inainte de a porni in aventura personajelor si a parcurge paginile proaspat iesite din tipografie ale caror randuri scrise cu italic,12 , povestesc si transmit
ceea ce trezeste revolta, dorinta, dezgust, placere, uimire sau tristete.
Desi un debut usor dezorientant, care pare mai degraba un text de inducere in somn, ne trezim brusc, socati sau loviti, rusinati si desigur blamati sau pedespsiti de un Supraeu complet iritat si intrigat sau de ce nu de un Sine, un Inconstient, sensibil dar puternic conturat ce-si asteapta randul sa se poate dezlantui pe scena fara cortina unde personajele isi joaca scenariul vietii.
Aparenta poveste de dragoste (dragoste la prima vedere) infiripata intr-un mijloc de tarnsport in comun ii face pe cei mai romantici dintre noi sa urmeze cursul plictisitor al intamplarilor dintre Franz si o prea frumoasa tânără şi complicii ce-au facut posibila pasiunea, cei cativa controlori de bilete. Am spune ca nimic nu este intamplator si ca mana destinului i-a adus impreuna pe Franz si Rebeca in acelasi autobuz, ca mai traziu cei doi sa-si uneasca felurile de a fi in cel mai ciudat mod posibil. Capitolul urmator, fara a fi vreun pic pudic, povesteste dintr-un scaun cu rotile, pe o croaziera de lux, povestea murdara si plina de erotism a celor mai intense pulsiuni lasate libere sa mistuie orice regula, orice rusine sau indezirabilitate. La polul opus se afla instanta morala, fiinta cenzurata, cuplul traditional Didier si Beatrice.
Cele cateva zile petrecute pe vapor il captureaza pe Didier aruncand-l in pacat, il smintesc si-l fac sclavul propriilor dorinte ; usor, usor devine recuzita in decor salivand ca un animal flamand la erotica si indrazneata Rebeca. Desi oripilat de practicile uro si scato ale cuplului, Didier continua sa fie prezent in fiecare zi in fata invalidului Franz, acum trecut si neatragator, cel care mai demult o venera pe iubita lui, pe Stapana ce il hranea cu propria-i seva, potiune a iubirii.
Cand dorinta de a o avea el insusi pe matroana lui Franz, capata dimensiuni gigante, Beatrice si Rebeca, scarbite de nebarbatia sfiosului, aleg sa se uneasca, distrugandu-si suferintele avute din iubire pentru cel pe care il alesese pentru tot restul vietii. Rebeca : pentru cel pe care il hranise si-l iubise dar care a parasit-o lasand-o a nimanui si Beatrice a carei incredere in Fat-Frumos-ul ei fusese tradata.
Didier, vinovatul fara vina, capturatul si condamnatul devine instrumentul sadismului, masochismului, iubirii si a urii in acelasi timp, al pasiunii si eroticului. El este instrumentul prin care Franz, aflat intr-o avansata stare de patologic, acolo unde, la el, cruzimea atingea cotele cele mai inalte ale placerii, savarseste ultimul act si ultima scena si o distruge pe mult prea ravnita tanara ce-i stimulase simtul estetic mai de mult in acel autobuz parizian. Apa fiarta ii mutileaza chipul pretios marcand astfel, pe vecie, iubirea lui Franz.
Departe de a fi doar un roman psihologic care evidentiaza personalitati puternic conturate, anomalii psihice, fixatii orale sau anale, povestea prezinta aspecte ale fiecaruia dintre noi ; un roman erotic in care personajele traiesc intens, in care personajele indraznesc si au curajul sa-si depaseasca propriile limite impletind senzual pasiunea cu dorinta sexuala transcezand limitele sinelui.
Este solul ce poarta mesajul catre cei mai neindrazneti, pentru cei ce poftesc si nu au curajul sa guste ; este o provocare, o invitatie spre a te cunoaste, de a avea o optica larga asupra a ceea ce ne inconjoara si ne trimite catre esenta si profunzimea a ceea ce consideram realitate. Face demonstratia ca imposibilul poate fi posibil, ca nebunia nu e o boala si ca dragostea inseamna sa-ti dai inima si sufletul intreg celui care ti le va zdrobi.
ceea ce trezeste revolta, dorinta, dezgust, placere, uimire sau tristete.
Desi un debut usor dezorientant, care pare mai degraba un text de inducere in somn, ne trezim brusc, socati sau loviti, rusinati si desigur blamati sau pedespsiti de un Supraeu complet iritat si intrigat sau de ce nu de un Sine, un Inconstient, sensibil dar puternic conturat ce-si asteapta randul sa se poate dezlantui pe scena fara cortina unde personajele isi joaca scenariul vietii.
Aparenta poveste de dragoste (dragoste la prima vedere) infiripata intr-un mijloc de tarnsport in comun ii face pe cei mai romantici dintre noi sa urmeze cursul plictisitor al intamplarilor dintre Franz si o prea frumoasa tânără şi complicii ce-au facut posibila pasiunea, cei cativa controlori de bilete. Am spune ca nimic nu este intamplator si ca mana destinului i-a adus impreuna pe Franz si Rebeca in acelasi autobuz, ca mai traziu cei doi sa-si uneasca felurile de a fi in cel mai ciudat mod posibil. Capitolul urmator, fara a fi vreun pic pudic, povesteste dintr-un scaun cu rotile, pe o croaziera de lux, povestea murdara si plina de erotism a celor mai intense pulsiuni lasate libere sa mistuie orice regula, orice rusine sau indezirabilitate. La polul opus se afla instanta morala, fiinta cenzurata, cuplul traditional Didier si Beatrice.
Cele cateva zile petrecute pe vapor il captureaza pe Didier aruncand-l in pacat, il smintesc si-l fac sclavul propriilor dorinte ; usor, usor devine recuzita in decor salivand ca un animal flamand la erotica si indrazneata Rebeca. Desi oripilat de practicile uro si scato ale cuplului, Didier continua sa fie prezent in fiecare zi in fata invalidului Franz, acum trecut si neatragator, cel care mai demult o venera pe iubita lui, pe Stapana ce il hranea cu propria-i seva, potiune a iubirii.
Cand dorinta de a o avea el insusi pe matroana lui Franz, capata dimensiuni gigante, Beatrice si Rebeca, scarbite de nebarbatia sfiosului, aleg sa se uneasca, distrugandu-si suferintele avute din iubire pentru cel pe care il alesese pentru tot restul vietii. Rebeca : pentru cel pe care il hranise si-l iubise dar care a parasit-o lasand-o a nimanui si Beatrice a carei incredere in Fat-Frumos-ul ei fusese tradata.
Didier, vinovatul fara vina, capturatul si condamnatul devine instrumentul sadismului, masochismului, iubirii si a urii in acelasi timp, al pasiunii si eroticului. El este instrumentul prin care Franz, aflat intr-o avansata stare de patologic, acolo unde, la el, cruzimea atingea cotele cele mai inalte ale placerii, savarseste ultimul act si ultima scena si o distruge pe mult prea ravnita tanara ce-i stimulase simtul estetic mai de mult in acel autobuz parizian. Apa fiarta ii mutileaza chipul pretios marcand astfel, pe vecie, iubirea lui Franz.
Departe de a fi doar un roman psihologic care evidentiaza personalitati puternic conturate, anomalii psihice, fixatii orale sau anale, povestea prezinta aspecte ale fiecaruia dintre noi ; un roman erotic in care personajele traiesc intens, in care personajele indraznesc si au curajul sa-si depaseasca propriile limite impletind senzual pasiunea cu dorinta sexuala transcezand limitele sinelui.
Este solul ce poarta mesajul catre cei mai neindrazneti, pentru cei ce poftesc si nu au curajul sa guste ; este o provocare, o invitatie spre a te cunoaste, de a avea o optica larga asupra a ceea ce ne inconjoara si ne trimite catre esenta si profunzimea a ceea ce consideram realitate. Face demonstratia ca imposibilul poate fi posibil, ca nebunia nu e o boala si ca dragostea inseamna sa-ti dai inima si sufletul intreg celui care ti le va zdrobi.
miercuri, 10 martie 2010
Fructul pasiunii
Sa fi pierdut contactul cu ceea ce ma inconjura ?
Obrajii fierbintii, trupul dezechilibrat, iubeam podeaua ce parca ma primea cu drag atunci cand ma izbeam brutal de ea. Ritualul ce avea sa ma echipeze in straiele de spectacol, se desfasura minutios sub ochii mei ce incercau sa ascunda teama. In scurt timp lanturile imi atarnau in jurul gatului ; in locul trandafirului de altadata erau acum strangulate zgarda si curelele, bijuteriile mele cele mai de pret. Cu mainile la ceafa legate strans acolo parea sa se termine cu mine...am stat o vreme in intuneric incercand sa inteleg ce urmeaza, in fiecare trosnit al scaunului din camera celalata, in fiecare zgomot la tocurilor mele incercam sa gasesc semnificatia, mesajul care imi arata ce anume urmeaza. Clestii, de data asta unii profesionisti imi nimiceau pieptul si cat intrezaream cu coada ochiului puteam sa aflu despre vânătul sânilor mei. Cautam disperat un mijloc prin care sa-mi scot marul verde din gură, căutam orice mijloc de a-mi elibera mainile pe care oricum nu le mai simteam d-atâta amorţeala, cautam sa-mi scot calusul din spatele marului prin inelul caruia scoteam limba uscata si atingeam pulpa săntăosă a fructului pentru a-mi umezi putin gura....minute in sir ma legănam sa-mi dezmortesc trupul.... pe pieptul meu, printre sanii inca de pustioaca simteam pictaurile de saliva, simteam gustul marului cum se prelingeau pana aproape de pubis. Eram studiată indelung, fotografiata precum infractorii, fata, profil, spate si ma rusinam caci nu mai puteam sa zambesc ca pentru o poza, ca altadata sau să adopt vreo pozitie artistica. Artistica eram eu insami, creata de maestrul meu....off de n-as fi avut acel mar...i-as fi cazut la picioare si l-as fi implorat sa ma ierte....dar nu aveam voie sa graiesc.
Deodata apa fierbinte a inceput furios sa-mi arda corpul, picioarele lovite frigeau si aburul ce se se ridica in acelasi timp cu nivelul apei din cada imi taiau respiratia....cuvintele lui se auzeau ca prin vis, respiratia accelera fiindca aerul era prea putin...aveam doua optiuni : sa ma scufund sau sa folosesc si ultima rasuflare si sa ies precum o sirena ! am ales sa agonizez ... m-a ridicat din acel ocean de chinuri precum o ţoala uda, un pamatuf de sters podele si m-am intors la locul meu : in genunchi cu fesele ridicate, cu lenjeria intima in gura, cu gatul si mainile strangulate...m-am trezit tarziu fara simtul a ceea ce ma incojura...fara forta a mai respira ,zacand in mine, s-adorandu-l pe el.
Azi inca simt zvacnind pe pieptul meu... iar ranile ce trec inca mai dor... ma ating din nou ca si altdata, zambesc, sarut si mor de dor sa fiu din nou acolo si sa fiu violata.
Obrajii fierbintii, trupul dezechilibrat, iubeam podeaua ce parca ma primea cu drag atunci cand ma izbeam brutal de ea. Ritualul ce avea sa ma echipeze in straiele de spectacol, se desfasura minutios sub ochii mei ce incercau sa ascunda teama. In scurt timp lanturile imi atarnau in jurul gatului ; in locul trandafirului de altadata erau acum strangulate zgarda si curelele, bijuteriile mele cele mai de pret. Cu mainile la ceafa legate strans acolo parea sa se termine cu mine...am stat o vreme in intuneric incercand sa inteleg ce urmeaza, in fiecare trosnit al scaunului din camera celalata, in fiecare zgomot la tocurilor mele incercam sa gasesc semnificatia, mesajul care imi arata ce anume urmeaza. Clestii, de data asta unii profesionisti imi nimiceau pieptul si cat intrezaream cu coada ochiului puteam sa aflu despre vânătul sânilor mei. Cautam disperat un mijloc prin care sa-mi scot marul verde din gură, căutam orice mijloc de a-mi elibera mainile pe care oricum nu le mai simteam d-atâta amorţeala, cautam sa-mi scot calusul din spatele marului prin inelul caruia scoteam limba uscata si atingeam pulpa săntăosă a fructului pentru a-mi umezi putin gura....minute in sir ma legănam sa-mi dezmortesc trupul.... pe pieptul meu, printre sanii inca de pustioaca simteam pictaurile de saliva, simteam gustul marului cum se prelingeau pana aproape de pubis. Eram studiată indelung, fotografiata precum infractorii, fata, profil, spate si ma rusinam caci nu mai puteam sa zambesc ca pentru o poza, ca altadata sau să adopt vreo pozitie artistica. Artistica eram eu insami, creata de maestrul meu....off de n-as fi avut acel mar...i-as fi cazut la picioare si l-as fi implorat sa ma ierte....dar nu aveam voie sa graiesc.
Deodata apa fierbinte a inceput furios sa-mi arda corpul, picioarele lovite frigeau si aburul ce se se ridica in acelasi timp cu nivelul apei din cada imi taiau respiratia....cuvintele lui se auzeau ca prin vis, respiratia accelera fiindca aerul era prea putin...aveam doua optiuni : sa ma scufund sau sa folosesc si ultima rasuflare si sa ies precum o sirena ! am ales sa agonizez ... m-a ridicat din acel ocean de chinuri precum o ţoala uda, un pamatuf de sters podele si m-am intors la locul meu : in genunchi cu fesele ridicate, cu lenjeria intima in gura, cu gatul si mainile strangulate...m-am trezit tarziu fara simtul a ceea ce ma incojura...fara forta a mai respira ,zacand in mine, s-adorandu-l pe el.
Azi inca simt zvacnind pe pieptul meu... iar ranile ce trec inca mai dor... ma ating din nou ca si altdata, zambesc, sarut si mor de dor sa fiu din nou acolo si sa fiu violata.
sâmbătă, 20 februarie 2010
recreionandu-ma
Mă cuprinsese teama încă de acasa...ştiam că greşisem, grav, atât convorbirea telefonică cât şi faptul că depăşisem cu mult ora stabilită. În faţa mea se întindeau kilometri de autoturisme , aproape până la destinaţia mea...aş fi lasat masina acolo si as fi alergat pe fiecare autoturism ce forma calea pana in Infern. Ma aresem rau si stiam lucrul acesta.
M-am trezit deodata in iuteala cravasei : mainile, degetele, oasele lor, plesnite urlau, durerea se contopea in suflet si-mi taia respiratia ; n-aveam ragaz sa ma linistesc, nu treacea durerea primei lovituri ca alta brazda corpul meu ; in scurt timp coapsele, spatele soldurile au fost invadate de furia si forta cu care eram lovita. Cazusem la picioare si nu aveam loc sa implor, mai intai auzeam lovitura in aer apoi se izbea fara mila de corpul meu.
Pielea fina, adorabila, bratele puternice, respiratia infricosatoare, gigant desupra mea ma scalda in aurul incins al corplurilor noastre ; imobilizata, fara aparare, nepuatand anticipa nici chiar urmatoarea secunda, tremuram in asteptarea sentintei ; imi simteam corpul dezmembrat, picioarele departate, mainile desupra capului flexat pe spate am simtit lovitura biciului pe sexul umed, a fost urmata de alte cateva si patrunsa dur pana la capat.
M-am trezit deodata in iuteala cravasei : mainile, degetele, oasele lor, plesnite urlau, durerea se contopea in suflet si-mi taia respiratia ; n-aveam ragaz sa ma linistesc, nu treacea durerea primei lovituri ca alta brazda corpul meu ; in scurt timp coapsele, spatele soldurile au fost invadate de furia si forta cu care eram lovita. Cazusem la picioare si nu aveam loc sa implor, mai intai auzeam lovitura in aer apoi se izbea fara mila de corpul meu.
Pielea fina, adorabila, bratele puternice, respiratia infricosatoare, gigant desupra mea ma scalda in aurul incins al corplurilor noastre ; imobilizata, fara aparare, nepuatand anticipa nici chiar urmatoarea secunda, tremuram in asteptarea sentintei ; imi simteam corpul dezmembrat, picioarele departate, mainile desupra capului flexat pe spate am simtit lovitura biciului pe sexul umed, a fost urmata de alte cateva si patrunsa dur pana la capat.
miercuri, 10 februarie 2010
dupa amaiza
[1].jpg)
Inchid ochii...un val de caldura imi cuprinde tot corpul, ating si simt fin, adulmec si dintr-o data nu-mi mai pot misca trupul tremurand. Ma simt sufocata...sa fie oare colierul din jurul gatului ? ma inec ! este coprul de caldura cu suprafata fina si miros cald de fin, sunt bratele puternice si furioase incolacite in jurul gatului adanc penetrat....sunt ingrozita si zapacita de simtirea coprului gigantic atat de aproape, ma zapaceste in asemenea masura incat nu mai stiu daca sa o rup la fuga sau, dimpotriva sa ma las pusa jos sa ma striveasca.
Imprastiata in propriile daramaturi, ramasite stropite cu furie, adun si cuprind in brate fiinta imaginara ce ma ignora acum.
Imprastiata in propriile daramaturi, ramasite stropite cu furie, adun si cuprind in brate fiinta imaginara ce ma ignora acum.
miercuri, 3 februarie 2010
preludiul unei lacrimi
Drumul pe care îl parcurgeam de fiecare dată era preludiul....învăţasem în scurt timp ca atitudinea mea trebuie să fie aceea a unei sclave (evident), o sclava ce este la dispozitia Masterului ei, mereu cu capul plecat supusa şi umilă, timp nelimitat în slujba lui. Începeam sa suport sa fiu lovită fără motiv, sau pentru ca nu fusesem destul de ascultătoare.
Felul cum eram eu, acela năzdravan si jucăuş ma punea de fiecare data în dificultate si mai mereu eram pedepsită. Începeam real să înteleg, încetul cu încetul , din tainele acestei lumi ; aflam pe parcurs că pot iubi dar că face parte din deliciul distrugerii totale, al îngenucherii definitve, al umilinţei, devotării şi dedicării mele depline. Râdeam în spate spunând că e cale lunga până la a iubi, a iubi sa fiu devotată in totalitate.
Ei bine, într-o buna seară pe când preludiul pâna acolo îmi răscolise fiinţa ştiind că imi este pregătit ca de fiecare data ceva, o provocare, un menu plin cu surprize, o salată de trairi, stări şi feluri de a fi, pe când ceasul anunţa probabil trecut de miezul nopţii eu mă luptam din răsputeri să nu mă prăbuşesc.... deodată isteric ceva fiebinte imi şănţuia obrajii, plângeam cu sufletul şi eram speriată căci nu-mi stiam de ce... să mă fi prabuşit oare ? Lacrimile se pierdeau si se ascundeau in timp ce eu eram solicitata ; gura fierbinte luase forma lui şi lacrimile se dezlănţuiau neîncetat. Simţeam cu câtă pasiune vreau să îl slujesc, că lacrimile acelea sunt modul în care îmi exprim devotametul, eram disperată să fiu acolo, jos, în genunchi, sa mă sufoc !
Aveam buzele rosii, rimelul curs pe-obraji şi părul dezordonat, ochii încă înlăcrimaţi, tremuram şi suspinam înecându-ma în plâns....m-am privit în oghilndă si pe loc am vazut o adevarată curvă, sclavă autentică, jurându-mi şi recunoscâdu-mi că ador sclavia, că-mi venerez Stăpânul şi că viaţa mea este de acum în slujba lui, a dorinţelor lui, a fanteziilor lui... ca voi fi a tuturor celorlaţi cărora va dori sa mă livreze si că locul meu este acolo jos, ca o curva uşoară, o cârpă şi un obiect în mâinile Stăpânului.
Felul cum eram eu, acela năzdravan si jucăuş ma punea de fiecare data în dificultate si mai mereu eram pedepsită. Începeam real să înteleg, încetul cu încetul , din tainele acestei lumi ; aflam pe parcurs că pot iubi dar că face parte din deliciul distrugerii totale, al îngenucherii definitve, al umilinţei, devotării şi dedicării mele depline. Râdeam în spate spunând că e cale lunga până la a iubi, a iubi sa fiu devotată in totalitate.
Ei bine, într-o buna seară pe când preludiul pâna acolo îmi răscolise fiinţa ştiind că imi este pregătit ca de fiecare data ceva, o provocare, un menu plin cu surprize, o salată de trairi, stări şi feluri de a fi, pe când ceasul anunţa probabil trecut de miezul nopţii eu mă luptam din răsputeri să nu mă prăbuşesc.... deodată isteric ceva fiebinte imi şănţuia obrajii, plângeam cu sufletul şi eram speriată căci nu-mi stiam de ce... să mă fi prabuşit oare ? Lacrimile se pierdeau si se ascundeau in timp ce eu eram solicitata ; gura fierbinte luase forma lui şi lacrimile se dezlănţuiau neîncetat. Simţeam cu câtă pasiune vreau să îl slujesc, că lacrimile acelea sunt modul în care îmi exprim devotametul, eram disperată să fiu acolo, jos, în genunchi, sa mă sufoc !
Aveam buzele rosii, rimelul curs pe-obraji şi părul dezordonat, ochii încă înlăcrimaţi, tremuram şi suspinam înecându-ma în plâns....m-am privit în oghilndă si pe loc am vazut o adevarată curvă, sclavă autentică, jurându-mi şi recunoscâdu-mi că ador sclavia, că-mi venerez Stăpânul şi că viaţa mea este de acum în slujba lui, a dorinţelor lui, a fanteziilor lui... ca voi fi a tuturor celorlaţi cărora va dori sa mă livreze si că locul meu este acolo jos, ca o curva uşoară, o cârpă şi un obiect în mâinile Stăpânului.
duminică, 31 ianuarie 2010
Principii si Angajamente
Obiectiv : Supunerea. Practicata constant, aceasta este mentalitatea si gandirea care va permite o posibila sclava sa se dezvolte.
- Ascultarea este singura placere a unei sclave.
Comportament general :
a) o sclava nu cere niciodata permisiunea, nu ii este permis sa foloseasca cuvantul « pot »
b) cand sclava locuieste in casa Stapanului sau este plecata, sunt respectate regulile ; toate activitatile trebuie solicitate in avans, Srapanul trebuie sa stie despre toate activitatile sclavei, tot timpul, fara exceptii.
Urmatorii itemi nu sunt folositi niciodata decat cand ii sunt ordonati :
- mancare/bautura (apa este lasata la o parte cand nu este spatiul Stapanului)
- electronicele fara exceptie, inclusiv telefonul
- mobila, atat publica cat si privata
- hainele ;
- o sclava niciodata, in orice circumstanta, nu atinge obiectele Stapanului, cele folosite pentru control, disciplina. Sclava o va face doar cu gura.
c) hainele pe care Stapanul le pune pe sclava sunt lasate pe ea.
A inlatura un obiect/ dispozitiv sau orce altceva folosit in instruire este o violare a principiilor.
Supunerea este caracterul, natura unei sclave, ea trebuie sa fie ascultatoare. Supunerea este o dorinta prompta, vie, agreabila. Este obraznic pentru sclava sa :
- se exprime , sa se afiseze sau sa se manifeste furios. Acetse caracteristici sunt o violare a bunei dispozitii.
- Amane inceputul fiecarei actiuni. Trebuie sa foloseasca exprimrea : « Da Domnule ; Multumesc Domnule » care urmeaza oricarui ordin, in timp ce actiunea incepe. Orice blocaj, amuzament sunt o incalcare a regulilor.
- Sa judece sau critice ceva sau pe cineva. Aceasta este o aroganta, activitate nesupusa care nu este tolerata si inconsecventa cu caracterul de sclava !
- Sa se planga de ceva sau cineva. Sclava este invitata sa discute cu Stapanul ei, cu altcineva nu trebuie sa o faca. Plangerile nu sunt decat o saraca camuflare de la scuze. Scuzele impiedica schimbarea. Fara schimbare dezvoltarea este imposibila !
Scalava se va referi la ea cand vorbeste cu Stapanul astfel : « scalava Dumneavoastra », cand vorbeste cu altii foloseste « scalava aceasta ». nu va folosi niciodata « eu », « al meu », « mie ».
O sclava va folosi : « Da Domnule, Multumesc Domnule » atunci cand : i se da o recunoastere, cand i se ofera orice inofrmatie, cand comportamentul sau vorbirea ii sunt corectate sau cand i se raspunde la orice intrebare.
Daca sclava simte nevoia sa adreseze o intrebare aceasta foloseste : « Domnule, doriti ca sclava Dv sa adreseze o intrebare ? » astepata raspunsul Stapanului. La fel si in cazul in care doreste sa faca un comentariu
Modul in care o sclava isi exprima actiunile accidentale este : « Domnule, imi cer iertare » ea NU va folosi niciodata cuvantul « scuze » nici « scuza-ma »
In general o sclava trebuie sa invete si sa accepte statutul de sclava, sa-l considere ca fiind normal si sa invete sa se comporte natural si sa simta.
Scalava este considerata o parte a trupului Stapanului !
- Ascultarea este singura placere a unei sclave.
Comportament general :
a) o sclava nu cere niciodata permisiunea, nu ii este permis sa foloseasca cuvantul « pot »
b) cand sclava locuieste in casa Stapanului sau este plecata, sunt respectate regulile ; toate activitatile trebuie solicitate in avans, Srapanul trebuie sa stie despre toate activitatile sclavei, tot timpul, fara exceptii.
Urmatorii itemi nu sunt folositi niciodata decat cand ii sunt ordonati :
- mancare/bautura (apa este lasata la o parte cand nu este spatiul Stapanului)
- electronicele fara exceptie, inclusiv telefonul
- mobila, atat publica cat si privata
- hainele ;
- o sclava niciodata, in orice circumstanta, nu atinge obiectele Stapanului, cele folosite pentru control, disciplina. Sclava o va face doar cu gura.
c) hainele pe care Stapanul le pune pe sclava sunt lasate pe ea.
A inlatura un obiect/ dispozitiv sau orce altceva folosit in instruire este o violare a principiilor.
Supunerea este caracterul, natura unei sclave, ea trebuie sa fie ascultatoare. Supunerea este o dorinta prompta, vie, agreabila. Este obraznic pentru sclava sa :
- se exprime , sa se afiseze sau sa se manifeste furios. Acetse caracteristici sunt o violare a bunei dispozitii.
- Amane inceputul fiecarei actiuni. Trebuie sa foloseasca exprimrea : « Da Domnule ; Multumesc Domnule » care urmeaza oricarui ordin, in timp ce actiunea incepe. Orice blocaj, amuzament sunt o incalcare a regulilor.
- Sa judece sau critice ceva sau pe cineva. Aceasta este o aroganta, activitate nesupusa care nu este tolerata si inconsecventa cu caracterul de sclava !
- Sa se planga de ceva sau cineva. Sclava este invitata sa discute cu Stapanul ei, cu altcineva nu trebuie sa o faca. Plangerile nu sunt decat o saraca camuflare de la scuze. Scuzele impiedica schimbarea. Fara schimbare dezvoltarea este imposibila !
Scalava se va referi la ea cand vorbeste cu Stapanul astfel : « scalava Dumneavoastra », cand vorbeste cu altii foloseste « scalava aceasta ». nu va folosi niciodata « eu », « al meu », « mie ».
O sclava va folosi : « Da Domnule, Multumesc Domnule » atunci cand : i se da o recunoastere, cand i se ofera orice inofrmatie, cand comportamentul sau vorbirea ii sunt corectate sau cand i se raspunde la orice intrebare.
Daca sclava simte nevoia sa adreseze o intrebare aceasta foloseste : « Domnule, doriti ca sclava Dv sa adreseze o intrebare ? » astepata raspunsul Stapanului. La fel si in cazul in care doreste sa faca un comentariu
Modul in care o sclava isi exprima actiunile accidentale este : « Domnule, imi cer iertare » ea NU va folosi niciodata cuvantul « scuze » nici « scuza-ma »
In general o sclava trebuie sa invete si sa accepte statutul de sclava, sa-l considere ca fiind normal si sa invete sa se comporte natural si sa simta.
Scalava este considerata o parte a trupului Stapanului !
sâmbătă, 30 ianuarie 2010
ingenucheata Stapanului
Nimic nu anunţa ce avea să urmeze. Zilele deveniseră monotone şi poate prea serioase. Timpul meu trecea. Un "hai sa ne jucam putin" a facut să schimbe tot. Jocul impunea dur regulile. Renunţarea la control anunţa prăbuşirea, anunţa halucinantul dar şi înfiorătorul.
Eu deşi ironică, mă desprindeam de mine pe fiecare zi cu câte un milimetru, nu simţeam ; fusesem vrajită de plama ce-mi mutase minţile, ce trezise simţurile şi mă făcuse să intru în hora ielelor. Era prima palmă, palmă de care imi aduc aminte ca îndrăgostiţii de primul sarut. Era prima pedeapsă pentru neatenţie.
Mi-aduc şi-acum aminte de aleile parcului pe unde păşeam sfioasă catre un alt Univers, doar ele au mai rămas din ceea ce fusesem.
« De acum eşti în serviciul Stăpânului tău ! imi şoptea o voce gravă. Iată adresa. Vei purta o fustă şi tocuri. Nu uita eşarfa iar după ce ai intrat te vei posta cu faţa la perete şi vei aştepta. » Aceste păreau să fie instrucţiunile... instrucţiuni ? ce cuvânt nou...nu mai avusesem asa ceva până atunci....provocarea mă provoca, ma înfierbânta şi mă ademenea. Simţeam riscantul, necunoscutul mă răvăşea, eram de-a dreptul răscolită şi iubeam nebunia. Era dur, scurt şi la obiect ; pentru fiecare mişcare greşită, de acum plăteam, plăteam cu propria piele.
« nu uita sa nu porti roşu, sau variatii de roşu »
ora 16 :00 ... urc grabită într-un taxi şi-i spun soferului să facă tot ce ii sta in putinta pentru a ma duce la destinaţie cat mai repede. 15 :59 cobor tremurând, îmi aşez fusta, tremur. Sun ....tremur.... urc cateva trepte....tremur, încă mai puteam să fug, mai fac un pas către uşă, tremur şi chiar mai puteam să fug, deschid uşa......linişte......cu jumatate de pas mă apropii de graniţa dintre hol şi « lumea de dincolo »..linişte... intru şi închid uşa !imi asez esarfa în jurul ochilor. Nodul parcă nu-mi reuşea, imi tremurau mainile, însă totul mă încânta, teama că putea sa mi se întâmple ceva căci eram in total necunoscut imi crea emoţiile cele mai alese. Aş fi vrut sa trişez, să-mi las un colţisor liber prin care sa pot vedea. Mi-era teamă sa o fac, as fi încalcat regula ... de îndată ce ma aflam cu faţa către perete nişte paşi grei se aud din fundul casei...s-au oprit în capăt şi am auzit respiraţia...poftea...s-a apropiat mâncând pământul iar eu amorţeam de jos în sus. M-a atins şi nu ştiam cum să îmi opresc bătaile inimii care tulburau liniştea, cum sa stăpânesc tremuratul care mă făcea vulnerabilă, cum să nu arăt cât de excitant era caci ma facea sa fiu dorită. De aici nu-mi mai aduc nimic aminte .... decât mâinile ce se plimbau tandru de violent pe pielea picioarelor mele, simteam cum urcă mai sus şi cum îşi face loc printre fustă şi lenjeria intimă, cum ma cuprinde, simteam recele ce-mi ingheţa vaginul...sufeltul mi se strânsese, se făcuse mic in mijlocul corpului meu, de acolo răsunau agresiv bătăile inimii.
Eram îngenuncheată în faţa Stăpânului meu, Stapanul desupra scalvei lui.
Eu deşi ironică, mă desprindeam de mine pe fiecare zi cu câte un milimetru, nu simţeam ; fusesem vrajită de plama ce-mi mutase minţile, ce trezise simţurile şi mă făcuse să intru în hora ielelor. Era prima palmă, palmă de care imi aduc aminte ca îndrăgostiţii de primul sarut. Era prima pedeapsă pentru neatenţie.
Mi-aduc şi-acum aminte de aleile parcului pe unde păşeam sfioasă catre un alt Univers, doar ele au mai rămas din ceea ce fusesem.
« De acum eşti în serviciul Stăpânului tău ! imi şoptea o voce gravă. Iată adresa. Vei purta o fustă şi tocuri. Nu uita eşarfa iar după ce ai intrat te vei posta cu faţa la perete şi vei aştepta. » Aceste păreau să fie instrucţiunile... instrucţiuni ? ce cuvânt nou...nu mai avusesem asa ceva până atunci....provocarea mă provoca, ma înfierbânta şi mă ademenea. Simţeam riscantul, necunoscutul mă răvăşea, eram de-a dreptul răscolită şi iubeam nebunia. Era dur, scurt şi la obiect ; pentru fiecare mişcare greşită, de acum plăteam, plăteam cu propria piele.
« nu uita sa nu porti roşu, sau variatii de roşu »
ora 16 :00 ... urc grabită într-un taxi şi-i spun soferului să facă tot ce ii sta in putinta pentru a ma duce la destinaţie cat mai repede. 15 :59 cobor tremurând, îmi aşez fusta, tremur. Sun ....tremur.... urc cateva trepte....tremur, încă mai puteam să fug, mai fac un pas către uşă, tremur şi chiar mai puteam să fug, deschid uşa......linişte......cu jumatate de pas mă apropii de graniţa dintre hol şi « lumea de dincolo »..linişte... intru şi închid uşa !imi asez esarfa în jurul ochilor. Nodul parcă nu-mi reuşea, imi tremurau mainile, însă totul mă încânta, teama că putea sa mi se întâmple ceva căci eram in total necunoscut imi crea emoţiile cele mai alese. Aş fi vrut sa trişez, să-mi las un colţisor liber prin care sa pot vedea. Mi-era teamă sa o fac, as fi încalcat regula ... de îndată ce ma aflam cu faţa către perete nişte paşi grei se aud din fundul casei...s-au oprit în capăt şi am auzit respiraţia...poftea...s-a apropiat mâncând pământul iar eu amorţeam de jos în sus. M-a atins şi nu ştiam cum să îmi opresc bătaile inimii care tulburau liniştea, cum sa stăpânesc tremuratul care mă făcea vulnerabilă, cum să nu arăt cât de excitant era caci ma facea sa fiu dorită. De aici nu-mi mai aduc nimic aminte .... decât mâinile ce se plimbau tandru de violent pe pielea picioarelor mele, simteam cum urcă mai sus şi cum îşi face loc printre fustă şi lenjeria intimă, cum ma cuprinde, simteam recele ce-mi ingheţa vaginul...sufeltul mi se strânsese, se făcuse mic in mijlocul corpului meu, de acolo răsunau agresiv bătăile inimii.
Eram îngenuncheată în faţa Stăpânului meu, Stapanul desupra scalvei lui.
luni, 25 ianuarie 2010
Spune-mi o poveste!
Vineri noaptea spre sâmbată dimineaţa. Obososită, şi plictisită de oameni ce nu trezeau nicio dorinţă, niciun interes. Numaram secundele până la sfârşitul balului. Eram regina anonimă cu trandafirul roz. Inima batea dureros bolnavă iar privirea mea apatică se mişca leneş imprejur.
Ce este cu tine ? Esti supărată ? (ah veşnica întrebare a oamenilor cărora nu le pasă de fapt, ci vor doar sa intre în vorba şi sa se facă plăcuţi). Întrebarea venea de după barul jegos, izinit de toţii gay-i care s-au regulat în baie, intrebare venita probabil de la vreunul dintre ei. Un tinerel de statura scundă cu o freză a anilor 2000+, un tinerel ce parea să ştie câteceva, dar nu prea multe fiindcă strică.
Ah, nu, nu multumesc, ii zâmbesc si eu la fel de fortata precum intrebarea lui. Sunt doar obosită si...Ah, nu vrei o cafea, el din spatele tejghelei.
Poftim ? muzica aia infecta aleasă de catre puradeii ce tocmai terminau anul 3 de facultate se punea de-acurmezisul intre mine si tinerel.
Cafea-cafea, vrei ?
Aaaah...nu, merci, am baut deja doua plus un red bull, de fapt din cauza asta nici nu ma simt bine, ma doare inima....
Aha, tinerelul, daca mai pui si niste coca....
Dăăăă !!! tinerel cretin !! i-am intors spatele si m-am postat pe peretele ce ma tinea sa nu cad. Ma uitam in stanga si-n drepata...zambeam celor cu care petrecusem 3 ani dar despre multi nu stiam mare lucru. Ah, ala fusese combinat cu aia dar a inselat-o apoi s-a combinat cu cea mai buna buna prietena a ei. Ah, uitele pe alea, figurantele, se cred interesante dar sunt bete criţă si...vaaai ce dezgustator!!puberii din anul 3 îşi i-au limba in gura cu ele. Bleah...halal petrecere. Mai ies la o tigara....dupa cinci minute ma intorc..incerc sa-mi fac loc pe unul dintre scaunele de la masa unde amortisem toata seara. Scaunul meu fusese ocupat si asta ma intriga. in semn de nemultumire impart un altul cu un fost « coleg ». si offf!!! sunt deranjata de discutia lui cu acel domn mai mare decat noi, care discuta vezi Doamne despre telefoane mobile. Dar de ce puii mei se tot uita la mine ? E ăla despre care o tipa imi spuse ca e cam afemeiat. Il observasem, se tot hlizea cu frafuzele alea bete, dar ce-mi pasa mie, sa se uite la mine, eu ma uit la ceas fiindca astept sa se termine, maine vreau sa ma trezesc totusi devreme, mai am destul de invatat pentru licenta !!
Ma ridic pentru ca privirea lui ma incoltea, scaunul nu mai era confortabil si ma indrept catre niste colege....le ascult tacerea. Tacerea se perturba de interventia acelui domn care incerca sa faca conversatuie cu noi...pe mine ma durea inima iar cellalte nu stiau ce sa spuna. Ok, bine fetelor lasati-ma pe mine, in cazul asta putin imi pasa ce spun, si prostii de-as spune i don’t give a damn shit !
El : Spune-mi o poveste !
Si de atunci povestea unei tarfe anonime cu trandafir roz.
Ce este cu tine ? Esti supărată ? (ah veşnica întrebare a oamenilor cărora nu le pasă de fapt, ci vor doar sa intre în vorba şi sa se facă plăcuţi). Întrebarea venea de după barul jegos, izinit de toţii gay-i care s-au regulat în baie, intrebare venita probabil de la vreunul dintre ei. Un tinerel de statura scundă cu o freză a anilor 2000+, un tinerel ce parea să ştie câteceva, dar nu prea multe fiindcă strică.
Ah, nu, nu multumesc, ii zâmbesc si eu la fel de fortata precum intrebarea lui. Sunt doar obosită si...Ah, nu vrei o cafea, el din spatele tejghelei.
Poftim ? muzica aia infecta aleasă de catre puradeii ce tocmai terminau anul 3 de facultate se punea de-acurmezisul intre mine si tinerel.
Cafea-cafea, vrei ?
Aaaah...nu, merci, am baut deja doua plus un red bull, de fapt din cauza asta nici nu ma simt bine, ma doare inima....
Aha, tinerelul, daca mai pui si niste coca....
Dăăăă !!! tinerel cretin !! i-am intors spatele si m-am postat pe peretele ce ma tinea sa nu cad. Ma uitam in stanga si-n drepata...zambeam celor cu care petrecusem 3 ani dar despre multi nu stiam mare lucru. Ah, ala fusese combinat cu aia dar a inselat-o apoi s-a combinat cu cea mai buna buna prietena a ei. Ah, uitele pe alea, figurantele, se cred interesante dar sunt bete criţă si...vaaai ce dezgustator!!puberii din anul 3 îşi i-au limba in gura cu ele. Bleah...halal petrecere. Mai ies la o tigara....dupa cinci minute ma intorc..incerc sa-mi fac loc pe unul dintre scaunele de la masa unde amortisem toata seara. Scaunul meu fusese ocupat si asta ma intriga. in semn de nemultumire impart un altul cu un fost « coleg ». si offf!!! sunt deranjata de discutia lui cu acel domn mai mare decat noi, care discuta vezi Doamne despre telefoane mobile. Dar de ce puii mei se tot uita la mine ? E ăla despre care o tipa imi spuse ca e cam afemeiat. Il observasem, se tot hlizea cu frafuzele alea bete, dar ce-mi pasa mie, sa se uite la mine, eu ma uit la ceas fiindca astept sa se termine, maine vreau sa ma trezesc totusi devreme, mai am destul de invatat pentru licenta !!
Ma ridic pentru ca privirea lui ma incoltea, scaunul nu mai era confortabil si ma indrept catre niste colege....le ascult tacerea. Tacerea se perturba de interventia acelui domn care incerca sa faca conversatuie cu noi...pe mine ma durea inima iar cellalte nu stiau ce sa spuna. Ok, bine fetelor lasati-ma pe mine, in cazul asta putin imi pasa ce spun, si prostii de-as spune i don’t give a damn shit !
El : Spune-mi o poveste !
Si de atunci povestea unei tarfe anonime cu trandafir roz.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
