Dupa un dus fierbinte si prea mult ravnit, apa inca se prelinge pe corp...simt cum se usuca si lasa in urma o piele fina dar brazdata de vanatul cravasei....imi examinez fiecare particica a corpului, ating usor si strang cu putere, strang pana simt durere, pana pielea plesneste, pana rosul incepe sa se arate... ma privesc in oglinda si mi-l imaginez asa puternic cum se napusteste asupra mea cu sadism , devorandu-ma....
Toteauna am savurat clipa, am tremurat infricosata, am cazut jos umilita dar zambind cu placere, am primit insultele si constrangerea mentala ca pe un adevarat premiu si nicioadata nu m-am intrebat de ce el e atat de crud, de ticalos si de puternic si noi, submisele, niste nimicuri....
Ei bine...mult prea multe secrete se ascund aici, misterele fiintei si labirintul mintii nicicand va fi elucidat cu adevarat, dar oare chiar sa existe acele ... hmmm...chestii ? mda asa este ,exista o chestie care se refera la o tendinta instinctiva ce sta la originea dorintelor umane si are caracter inconstient, adica nu stim despre ea, ea este insa activa in noi ; este acea incarcare energentica care face ca organismul nostru sa tinda catre realizarea unui scop. Vorbesc despre ceea ce se numeste pusliune fiindca ele sunt responsabile pentru ceea ce ne aduce placere... cautarea starii anorganice de echilibru este cea pentru care lupta pulsiunea autodistructiva ; acolo fuzionam cu propria materie si acolo este starea exaltanta de fericire insa asta ar insemna sa nu mai existam ca fiinte, deci in contradictie cu viata, cu pulsiunea de viata. Cine castiga ? libidoul ! ai sa razi poate, dar chiar asa stau lucrurile, el se alatura dorintei de autodistrugere si face posibila eliberarea agresivitatii din interior catre obiectele exteriore. Toata agresivitataea ? nu, mai ramane o parte in noi , pe care nu o poate traspune in afara si aceea bineinteles se indreapta catre propria persoana. Iata asadar de ce ne indraptam catre suferinta, umilire, durere, de ce gasim exciatant cand iubitul, amantul, iubita, de ce nu... ne lipeste o palma sau o lovitura zdravana cu cravasa pe pielea fina peste care apa se prelinge lasand senzualul sa se stinga in cruzime.
Imi continui seara intr-o liniste zgomotoasa, nevrotica chiar masurand minutele pana atunci cand voi fi chinuita cum ninemi nu a mai fost... este pretul iubirii pe care il platesc din nevoia inconstienta de a suferi....