Catalogat drept capodopera literara- " Luni de fiere" - starneste interesul si curiozitatea cititorului, cititor care inca de la inceput ridica intrebator din spranceana asupra titlului (pe atat de sugestiv pe atat de misterios). Iata ca in felul asta fara a ne da seama fiecare dintre noi proiectam ale noastre sentimente sau afecte incercand sa dam o explicatie titlului chiar inainte de a porni in aventura personajelor si a parcurge paginile proaspat iesite din tipografie ale caror randuri scrise cu italic,12 , povestesc si transmit
ceea ce trezeste revolta, dorinta, dezgust, placere, uimire sau tristete.
Desi un debut usor dezorientant, care pare mai degraba un text de inducere in somn, ne trezim brusc, socati sau loviti, rusinati si desigur blamati sau pedespsiti de un Supraeu complet iritat si intrigat sau de ce nu de un Sine, un Inconstient, sensibil dar puternic conturat ce-si asteapta randul sa se poate dezlantui pe scena fara cortina unde personajele isi joaca scenariul vietii.
Aparenta poveste de dragoste (dragoste la prima vedere) infiripata intr-un mijloc de tarnsport in comun ii face pe cei mai romantici dintre noi sa urmeze cursul plictisitor al intamplarilor dintre Franz si o prea frumoasa tânără şi complicii ce-au facut posibila pasiunea, cei cativa controlori de bilete. Am spune ca nimic nu este intamplator si ca mana destinului i-a adus impreuna pe Franz si Rebeca in acelasi autobuz, ca mai traziu cei doi sa-si uneasca felurile de a fi in cel mai ciudat mod posibil. Capitolul urmator, fara a fi vreun pic pudic, povesteste dintr-un scaun cu rotile, pe o croaziera de lux, povestea murdara si plina de erotism a celor mai intense pulsiuni lasate libere sa mistuie orice regula, orice rusine sau indezirabilitate. La polul opus se afla instanta morala, fiinta cenzurata, cuplul traditional Didier si Beatrice.
Cele cateva zile petrecute pe vapor il captureaza pe Didier aruncand-l in pacat, il smintesc si-l fac sclavul propriilor dorinte ; usor, usor devine recuzita in decor salivand ca un animal flamand la erotica si indrazneata Rebeca. Desi oripilat de practicile uro si scato ale cuplului, Didier continua sa fie prezent in fiecare zi in fata invalidului Franz, acum trecut si neatragator, cel care mai demult o venera pe iubita lui, pe Stapana ce il hranea cu propria-i seva, potiune a iubirii.
Cand dorinta de a o avea el insusi pe matroana lui Franz, capata dimensiuni gigante, Beatrice si Rebeca, scarbite de nebarbatia sfiosului, aleg sa se uneasca, distrugandu-si suferintele avute din iubire pentru cel pe care il alesese pentru tot restul vietii. Rebeca : pentru cel pe care il hranise si-l iubise dar care a parasit-o lasand-o a nimanui si Beatrice a carei incredere in Fat-Frumos-ul ei fusese tradata.
Didier, vinovatul fara vina, capturatul si condamnatul devine instrumentul sadismului, masochismului, iubirii si a urii in acelasi timp, al pasiunii si eroticului. El este instrumentul prin care Franz, aflat intr-o avansata stare de patologic, acolo unde, la el, cruzimea atingea cotele cele mai inalte ale placerii, savarseste ultimul act si ultima scena si o distruge pe mult prea ravnita tanara ce-i stimulase simtul estetic mai de mult in acel autobuz parizian. Apa fiarta ii mutileaza chipul pretios marcand astfel, pe vecie, iubirea lui Franz.
Departe de a fi doar un roman psihologic care evidentiaza personalitati puternic conturate, anomalii psihice, fixatii orale sau anale, povestea prezinta aspecte ale fiecaruia dintre noi ; un roman erotic in care personajele traiesc intens, in care personajele indraznesc si au curajul sa-si depaseasca propriile limite impletind senzual pasiunea cu dorinta sexuala transcezand limitele sinelui.
Este solul ce poarta mesajul catre cei mai neindrazneti, pentru cei ce poftesc si nu au curajul sa guste ; este o provocare, o invitatie spre a te cunoaste, de a avea o optica larga asupra a ceea ce ne inconjoara si ne trimite catre esenta si profunzimea a ceea ce consideram realitate. Face demonstratia ca imposibilul poate fi posibil, ca nebunia nu e o boala si ca dragostea inseamna sa-ti dai inima si sufletul intreg celui care ti le va zdrobi.
ceea ce trezeste revolta, dorinta, dezgust, placere, uimire sau tristete.
Desi un debut usor dezorientant, care pare mai degraba un text de inducere in somn, ne trezim brusc, socati sau loviti, rusinati si desigur blamati sau pedespsiti de un Supraeu complet iritat si intrigat sau de ce nu de un Sine, un Inconstient, sensibil dar puternic conturat ce-si asteapta randul sa se poate dezlantui pe scena fara cortina unde personajele isi joaca scenariul vietii.
Aparenta poveste de dragoste (dragoste la prima vedere) infiripata intr-un mijloc de tarnsport in comun ii face pe cei mai romantici dintre noi sa urmeze cursul plictisitor al intamplarilor dintre Franz si o prea frumoasa tânără şi complicii ce-au facut posibila pasiunea, cei cativa controlori de bilete. Am spune ca nimic nu este intamplator si ca mana destinului i-a adus impreuna pe Franz si Rebeca in acelasi autobuz, ca mai traziu cei doi sa-si uneasca felurile de a fi in cel mai ciudat mod posibil. Capitolul urmator, fara a fi vreun pic pudic, povesteste dintr-un scaun cu rotile, pe o croaziera de lux, povestea murdara si plina de erotism a celor mai intense pulsiuni lasate libere sa mistuie orice regula, orice rusine sau indezirabilitate. La polul opus se afla instanta morala, fiinta cenzurata, cuplul traditional Didier si Beatrice.
Cele cateva zile petrecute pe vapor il captureaza pe Didier aruncand-l in pacat, il smintesc si-l fac sclavul propriilor dorinte ; usor, usor devine recuzita in decor salivand ca un animal flamand la erotica si indrazneata Rebeca. Desi oripilat de practicile uro si scato ale cuplului, Didier continua sa fie prezent in fiecare zi in fata invalidului Franz, acum trecut si neatragator, cel care mai demult o venera pe iubita lui, pe Stapana ce il hranea cu propria-i seva, potiune a iubirii.
Cand dorinta de a o avea el insusi pe matroana lui Franz, capata dimensiuni gigante, Beatrice si Rebeca, scarbite de nebarbatia sfiosului, aleg sa se uneasca, distrugandu-si suferintele avute din iubire pentru cel pe care il alesese pentru tot restul vietii. Rebeca : pentru cel pe care il hranise si-l iubise dar care a parasit-o lasand-o a nimanui si Beatrice a carei incredere in Fat-Frumos-ul ei fusese tradata.
Didier, vinovatul fara vina, capturatul si condamnatul devine instrumentul sadismului, masochismului, iubirii si a urii in acelasi timp, al pasiunii si eroticului. El este instrumentul prin care Franz, aflat intr-o avansata stare de patologic, acolo unde, la el, cruzimea atingea cotele cele mai inalte ale placerii, savarseste ultimul act si ultima scena si o distruge pe mult prea ravnita tanara ce-i stimulase simtul estetic mai de mult in acel autobuz parizian. Apa fiarta ii mutileaza chipul pretios marcand astfel, pe vecie, iubirea lui Franz.
Departe de a fi doar un roman psihologic care evidentiaza personalitati puternic conturate, anomalii psihice, fixatii orale sau anale, povestea prezinta aspecte ale fiecaruia dintre noi ; un roman erotic in care personajele traiesc intens, in care personajele indraznesc si au curajul sa-si depaseasca propriile limite impletind senzual pasiunea cu dorinta sexuala transcezand limitele sinelui.
Este solul ce poarta mesajul catre cei mai neindrazneti, pentru cei ce poftesc si nu au curajul sa guste ; este o provocare, o invitatie spre a te cunoaste, de a avea o optica larga asupra a ceea ce ne inconjoara si ne trimite catre esenta si profunzimea a ceea ce consideram realitate. Face demonstratia ca imposibilul poate fi posibil, ca nebunia nu e o boala si ca dragostea inseamna sa-ti dai inima si sufletul intreg celui care ti le va zdrobi.
"Luni de (m)iere" :) ... greu sa comentezi fara a-ti rupe "dintii" aceasta demonstratie de exegeza critica realizata in cel mai pur stil clasic, ... greu de "combatut" cu mijloacele limitate ale unui banal comentariu de post pe blog; un post fixat provocator precum o stacheta sub tavan "asteptand" sa fie doborata doar cu ocazia vreunui nou record olimpic :) ... ma duce cu gandul la centimetrii "cuceriti" zilnic din personajul feminin din "Les voleurs de beaute", o carte ce o prefer in fata sus-numitelor "Luni de fiere", timida si aparent inofensiva, cu oaresce parfum provincial si sec a la Friederich Duerenmatt. Cat despre post si despre carte, imi plac amandoua :).
RăspundețiȘtergere