sâmbătă, 30 ianuarie 2010

ingenucheata Stapanului

Nimic nu anunţa ce avea să urmeze. Zilele deveniseră monotone şi poate prea serioase. Timpul meu trecea. Un "hai sa ne jucam putin" a facut să schimbe tot. Jocul impunea dur regulile. Renunţarea la control anunţa prăbuşirea, anunţa halucinantul dar şi înfiorătorul.
Eu deşi ironică, mă desprindeam de mine pe fiecare zi cu câte un milimetru, nu simţeam ; fusesem vrajită de plama ce-mi mutase minţile, ce trezise simţurile şi mă făcuse să intru în hora ielelor. Era prima palmă, palmă de care imi aduc aminte ca îndrăgostiţii de primul sarut. Era prima pedeapsă pentru neatenţie.
Mi-aduc şi-acum aminte de aleile parcului pe unde păşeam sfioasă catre un alt Univers, doar ele au mai rămas din ceea ce fusesem.
« De acum eşti în serviciul Stăpânului tău ! imi şoptea o voce gravă. Iată adresa. Vei purta o fustă şi tocuri. Nu uita eşarfa iar după ce ai intrat te vei posta cu faţa la perete şi vei aştepta. » Aceste păreau să fie instrucţiunile... instrucţiuni ? ce cuvânt nou...nu mai avusesem asa ceva până atunci....provocarea mă provoca, ma înfierbânta şi mă ademenea. Simţeam riscantul, necunoscutul mă răvăşea, eram de-a dreptul răscolită şi iubeam nebunia. Era dur, scurt şi la obiect ; pentru fiecare mişcare greşită, de acum plăteam, plăteam cu propria piele.
« nu uita sa nu porti roşu, sau variatii de roşu »
ora 16 :00 ... urc grabită într-un taxi şi-i spun soferului să facă tot ce ii sta in putinta pentru a ma duce la destinaţie cat mai repede. 15 :59 cobor tremurând, îmi aşez fusta, tremur. Sun ....tremur.... urc cateva trepte....tremur, încă mai puteam să fug, mai fac un pas către uşă, tremur şi chiar mai puteam să fug, deschid uşa......linişte......cu jumatate de pas mă apropii de graniţa dintre hol şi « lumea de dincolo »..linişte... intru şi închid uşa !imi asez esarfa în jurul ochilor. Nodul parcă nu-mi reuşea, imi tremurau mainile, însă totul mă încânta, teama că putea sa mi se întâmple ceva căci eram in total necunoscut imi crea emoţiile cele mai alese. Aş fi vrut sa trişez, să-mi las un colţisor liber prin care sa pot vedea. Mi-era teamă sa o fac, as fi încalcat regula ... de îndată ce ma aflam cu faţa către perete nişte paşi grei se aud din fundul casei...s-au oprit în capăt şi am auzit respiraţia...poftea...s-a apropiat mâncând pământul iar eu amorţeam de jos în sus. M-a atins şi nu ştiam cum să îmi opresc bătaile inimii care tulburau liniştea, cum sa stăpânesc tremuratul care mă făcea vulnerabilă, cum să nu arăt cât de excitant era caci ma facea sa fiu dorită. De aici nu-mi mai aduc nimic aminte .... decât mâinile ce se plimbau tandru de violent pe pielea picioarelor mele, simteam cum urcă mai sus şi cum îşi face loc printre fustă şi lenjeria intimă, cum ma cuprinde, simteam recele ce-mi ingheţa vaginul...sufeltul mi se strânsese, se făcuse mic in mijlocul corpului meu, de acolo răsunau agresiv bătăile inimii.
Eram îngenuncheată în faţa Stăpânului meu, Stapanul desupra scalvei lui.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu