tocuri de sapun

Timidul turcoaz al mintii mele amestecat in picaturi de vin, prin flacari de lumina si intunericul obscur, paseam pe tocuri dezbracate pe coridoare lungi de fum. In fata mea, pe scaun, cei doi: ea, bruneta cea nebuna, poveste-a lumii intregi, cu ochii amandoi si negri ce ii sclipeau timid, e dornica sa inteleaga ce ascundea faptura calda pe tocuri de sapun. El… strain si la inceput de drum, timid dar temerar, fiori de gheata i-am trezit in gand, statea pe scaun asteptand.
Acorduri de chitara, voci blande de femei, prin intunericul obscur cu gratie paseam pe tocuri de sapun….
Jos domnisoara, serveste! Servesc, si astept sa ma ridic. Dansul, barbat initiat, regizor ale gandurilor nebunesti, de mana ma cuprinde. Ii simt pielea, ii simt caldura, ii simt sangele cum calatoreste, simt parte din mine si simt cum ma poseda si cum ma contopesc in mintea lui si-n jarul de lumina.
O palma ma rapune, lovitura de cravasa ma ingenuche...zambetul mi se stersese de pe fata, mii de grimase erau privite de Domnul tanar, fraged…mirosea a carne cruda “zambetul tau nu ma multumeste, zdreanta, saruta-mi doamna! O privesc in ochi…furie?dorinta?gelozie?pasiune? o ating pe obrazul drept si simt palmea cat de rece imi este…valuri de emotie se contopeau intr-un sarut pasional, era ea…aceea pe care am iubit-o in trecut…hm… era ea, pe care am zdrobit-o in prezent…
Cu faclii de foc in torte delicate care pe corp ma asteptau, tanarul copil intinde palma lui matura: linia vietii – curbata si intretaiata, cumpana, momente dificile in viata; ridica lumanarea si o apropie de san… intuneric….luminile s-au stins,lumanarile fumegau, mirosul de ceara incinsa cuprinde intreaga incapere, din camera alaturata s-aud chicoteli de fata, tanarul rastoarna candeluta, pe sold, pe abdomen, fierbinte ma cuprinde, fierbinte de iubire arzand in brate si in sarutari depline.