ceva avec

Un pic nervoasa…poate canapeau verde din cabientul batranului terapeut sau poate…vremea intuneaca de afara ma facea apatica, furioasa, dornica de libertate … hm de liberatete intr-o zi in care nimic din ceea ce insemnase zbor desupra lumii intregi pana atunci, acum nu mai era permis!
Am ajuns in acea incapere si m-a intampinat… ceva imi spunea ca il mai intalnisem candva, intr-o zi de vara parca, si instinctiv mi-am indepartat picioarele. Am simtit degetele fortand zona, am lasat privirea in jos si m-am izbit de recele perete. M-a privit, l-am privit pe sub genele cu meticulozitate machiate, mi-a facut semn sa intru in camera de zi.
Pe pat un album Gaudi, un dispozitiv de masaj al scalpului, o curea pe jos…bagaje intinse peste tot. privesc spre dulapul din spatele usii, ceva din piele neagra iesea in relief; ridica mana, o prinde, ma priveste, zambeste, pune cravasa printre alte tzoale si obiecte de luat in vacanta.
166 de km. muntii intodeauna mi-au placut, au avut ceva special, ceva trist uneori, ceva dur si serios dar amestecat cu ludicul coniferelor si mangaierea angelica a cerului. Din cand in cand imi luam ochii de la drum, de la piesajul de care era marginit, citeam toate reclamele de pe marginea drumului, faceam jocuri de cuvinte plecand de la placutele de inmatriculare ale celorlalte masini si mai ascultam torsul motorului. Auzeam chicoteli pe bancheta din spate si din cand in cand ii priveam pe cei doi copii; mi se proptea privirea la bratele frumos sculpatate, la degetele lungi fermecatoare ce dirijau volanul masinii ce ducea catre …departe! Acel departe.
Tarziu in noapte istovita de pe drum, ne intalnim intr-un restaurant. Stateam fata in fata. Imi batea inima si incercam sa redirectionez discutia catre “ce inseamna sa fiu eu” hmm…nu puteam…restaurantul era plin de tineri, ii priveam si-I vedeam liberi, plecati d-acasa veniti in grup, iubindu-se sperand potul cel mare la tragerea loto, fete pasionate de vopseluri pantru par, tineau elegant si ostentativ posetele pe brat, evidentiind feminitatea, impunand respect, pasind elegant pe tocuri de sapun… apoi il priveam in ochi. Ochiul stang era brazdat de vinisoare rosii, citeam in ei cei 166 de km, vedeam prin ei toate corpurile de domnisoare pe care le privise in acea zi, vedeam prin irisul verde electrizant al Stapanului meu cum ma priveste dezgolita si intinsa printre cele 100 de lumanari ce ocupau parterul si etajul intai al vilei noastre.
Manusile si catusele, codita iesea delicat dintre fesele timide, tocurile coborau scarile. Jos se afla altarul de lumanari aprinse. M-am asezat. Simteam priviri ce ma analizau, eram doar eu si el, din nou fata in fata.
“Jur sa fiu devoata si loiala, sa va slujesc si sa ma supun” atat din juramantul ce ma trecea in submisivitate in seara ceremoniei am putut sa rostesc. Pe acorduri de vioara, am fost sarutata, atinsa bland intre picioare si pandantivul atarnat la gat, toate acestea m-au trecut dincolo. Acolo unde am fost doar eu si el, unul in continuarea celuilalt, eu respirand prin El, El respirand prin mine, m-am ridicat si imi rostea ceva… m-am prabusit in lacrimi negre ce au izbucnit pe pometi si pe obraji, rosul ce se absorbea in buze se intindea acum pe corp, fuzionam si ma contopeam; simteam puritatea, adevarul, simteam cum ard in El odata cu cele 100 de flacari; eu si El: arhetipul toatalitatii psihice.
Nu stiu ce a urmat. Secvente dezlanate, morbide si grave de la masa de Craciun, memorii bolnavicoase si culpabilitati dureroase, mi-era scarba de corpul meu, mi-era sila sa ating mobila ce alt barbat o pangarise. Stiam si contiesntizam cat de devotata ii sunt Domunului meu, cat iubesc fiinta aceea, cat doresc sa ma ofer si sa ma abandonez Dansului, cat am sa-l slujesc si am sa am grija de El!
Ultima rasuflare a fost intr-o “sunt a Dv Domnule!” si m-am trezit a doua zi dimineata cu pandantivul prins de gat, ningea afara, mi-am atins corpul jefuit si jupuit coapsele insangerate, am coborat cele cateva trepte si m-am asezat in genunchi!