martisor de primavara

Ma plictisesc ingrozitor… nu stiu exact unde gresec si de ce anume fug… cand ma retrag in viata aceea e totul minunat. Nu-mi pasa ca n-am servici, nu-mi pasa ce fac ai mei, nici de scoala nu-mi pasa… adica fug probabil de un exterior de lumea exterioara creandu-mi un interior facil. O lume in care exista decat 4 persoane si pisica din sufletul meu. In acea lume am parinti si frati. Acolo poate ca toti isi pun in act dorintele oedipiene. Ah psihanalistii astia, cei care pun piedici lumii, speculatori si hoti de buzunare… insa… de ce oare toti avem o canapea acasa?
Rand pe rand intram in malaxorul inconstientului... noi patru si toti trei
Am sa adorm in seara asta asteptand s-astept si maine, asteptand sa nu se intample nimic… am sa ma indrept spre pat cantand balade de betiv, impiedicandu-ma de sticle goale de sampanie si cozi verzi de capsune … saracii sclavi de pe plantatii, cum oare le-or fi cules ei una cate una, sau una in cos si alta in gura, flamazi fiind? De dragoste si-afectiune plecati prin lumi straine, si pe meleaguri cristaline…
Soneria telefonului suna disperata in timp ce atipisem pe canapea in brate cu un roman cleios si greoi ce ma scotea din minti.
“Vin cu fata aceea, pregateste-te!”.
Apatica si iritata, ma ridic de pe canapea si incep sa fac ordine prin casa; facturi, clesti de rufe, bani, pahare cu apa statuta le aranjam pe toate perfect la locul lor. Un dus rapid si o tigara la etajul 2. il zaresc, imi bate inima, as fi vrut sa fug spre el, sa-I sar in brate si sa ma ridice in aer, asa cum copila fiinda pe ulita cu colb fierbinte fugeam lepadandu-mi papucii de plastic in stanga si in dreapta cand tata se intorcea de la serviciu. Am coborat cele doua etaje si printre gratiile portii mi-am varat boticul tuguind buzele. El era rece si infrigurat, grabit si fara vreun plan prestabilit. Incepusem sa ma imblanzesc, eram cu El cu mine insami. In jur de ora 23 taxiul opreste in capatul starzii. El pleaca eu ma schimb. Aprind limanarile pun muzica si astept. Pe scari intneric…auzeam pasi sacadati pe doua ritmuri: unii grei ce veneau spre mine, altii marunti, sfiosi, necunoscuti. Deschid usa: “Buna seara” ii las sa patrunda…ah!!! Simt ca iau foc!!! In valul de plete negre zaresc un piercing in coltul gurii si atat. Ma asez la locul meu bine delimitat de lumari aprinse si astept sa servesc: dreapta, cu privirea inainte cu maineile la spate picioarele usor desfacute. Auzeam soapte de copila timide si voce putenica de barbat. Trisam! Cu coada ochiului i-am privit…. Ma simt sfasiata, nu puteam sa-I vad chipul, nu stiu nici macar cine a fost!! Il vedeam cum ii saruta gatul… cateva secunde mai tarziu ma aflam in masina mea inghetata bocna la fel ca mintea mea, barajul ideativ pusese stapanire pe mine, ii lasesem singuri pe el si tipa necunoscuta in casa mea de alb si negru si dormitorul meu oliv; am demarat si m-am oprit uitandu-ma sus la etajul doi. Vedeam lumina si umbre…am plecat.
Tarziu dupa cateva guri bune de vin, intr-un cadru deprimant si trist in care barbati necunoscuti taiau cordoane omblicale ale noilor nascuti, in vise manifest, mi-am revenit din agonie si m-am trezit in propriul meu pahar cu vin. Stapanul meu!!! Unde esti? Te vreau! De ce te-am lasat cu necunoscuta aceea cu corp frumos si plete negre?as fi vrut sa fug sa-I las pe cei doi iubiti cu care eram pe divan, sa fug lepadandu-mi incaltarile sa tip si m-arunc in bratele-I puternice sa-I spun cat de nebuna am fost. Ticaitul ceasului inexistent se auzea insistent, orele treceau, minutele erau treuri nesafarsite incarcate cu cocaina, locomotivele fumeagu a iarba halucinogena eu ma aflam pe sine si trenul trecea printre mine. Palpitatii…ma uitam in ochii domnitei de pe canapea si cautam un semn si un raspuns poate ea stia ceva, poate ea stia despre Stapanul meu. Vinul se terminase paharale s-au spart, picaturi de sange au invadat palmele muncite, palmele in care copilul isi tinuse pruncul…
Minute mai tarziu il vad…l-as fi luat in brate, ma-s fi asezat in genuchi as fi implorat bataie si m-as fi contopit cu el….
Azi…ii simt prezenta in casa mea de alb si negru, ii aud vocea prin fosnetul hainelor si pasii pe podeau de lemn. Schizofrenez cautandu-te si iubindu-ti fiinta intrupata. titan