martisor de primavara

Ma plictisesc ingrozitor… nu stiu exact unde gresec si de ce anume fug… cand ma retrag in viata aceea e totul minunat. Nu-mi pasa ca n-am servici, nu-mi pasa ce fac ai mei, nici de scoala nu-mi pasa… adica fug probabil de un exterior de lumea exterioara creandu-mi un interior facil. O lume in care exista decat 4 persoane si pisica din sufletul meu. In acea lume am parinti si frati. Acolo poate ca toti isi pun in act dorintele oedipiene. Ah psihanalistii astia, cei care pun piedici lumii, speculatori si hoti de buzunare… insa… de ce oare toti avem o canapea acasa?
Rand pe rand intram in malaxorul inconstientului... noi patru si toti trei
Am sa adorm in seara asta asteptand s-astept si maine, asteptand sa nu se intample nimic… am sa ma indrept spre pat cantand balade de betiv, impiedicandu-ma de sticle goale de sampanie si cozi verzi de capsune … saracii sclavi de pe plantatii, cum oare le-or fi cules ei una cate una, sau una in cos si alta in gura, flamazi fiind? De dragoste si-afectiune plecati prin lumi straine, si pe meleaguri cristaline…
Soneria telefonului suna disperata in timp ce atipisem pe canapea in brate cu un roman cleios si greoi ce ma scotea din minti.
“Vin cu fata aceea, pregateste-te!”.
Apatica si iritata, ma ridic de pe canapea si incep sa fac ordine prin casa; facturi, clesti de rufe, bani, pahare cu apa statuta le aranjam pe toate perfect la locul lor. Un dus rapid si o tigara la etajul 2. il zaresc, imi bate inima, as fi vrut sa fug spre el, sa-I sar in brate si sa ma ridice in aer, asa cum copila fiinda pe ulita cu colb fierbinte fugeam lepadandu-mi papucii de plastic in stanga si in dreapta cand tata se intorcea de la serviciu. Am coborat cele doua etaje si printre gratiile portii mi-am varat boticul tuguind buzele. El era rece si infrigurat, grabit si fara vreun plan prestabilit. Incepusem sa ma imblanzesc, eram cu El cu mine insami. In jur de ora 23 taxiul opreste in capatul starzii. El pleaca eu ma schimb. Aprind limanarile pun muzica si astept. Pe scari intneric…auzeam pasi sacadati pe doua ritmuri: unii grei ce veneau spre mine, altii marunti, sfiosi, necunoscuti. Deschid usa: “Buna seara” ii las sa patrunda…ah!!! Simt ca iau foc!!! In valul de plete negre zaresc un piercing in coltul gurii si atat. Ma asez la locul meu bine delimitat de lumari aprinse si astept sa servesc: dreapta, cu privirea inainte cu maineile la spate picioarele usor desfacute. Auzeam soapte de copila timide si voce putenica de barbat. Trisam! Cu coada ochiului i-am privit…. Ma simt sfasiata, nu puteam sa-I vad chipul, nu stiu nici macar cine a fost!! Il vedeam cum ii saruta gatul… cateva secunde mai tarziu ma aflam in masina mea inghetata bocna la fel ca mintea mea, barajul ideativ pusese stapanire pe mine, ii lasesem singuri pe el si tipa necunoscuta in casa mea de alb si negru si dormitorul meu oliv; am demarat si m-am oprit uitandu-ma sus la etajul doi. Vedeam lumina si umbre…am plecat.
Tarziu dupa cateva guri bune de vin, intr-un cadru deprimant si trist in care barbati necunoscuti taiau cordoane omblicale ale noilor nascuti, in vise manifest, mi-am revenit din agonie si m-am trezit in propriul meu pahar cu vin. Stapanul meu!!! Unde esti? Te vreau! De ce te-am lasat cu necunoscuta aceea cu corp frumos si plete negre?as fi vrut sa fug sa-I las pe cei doi iubiti cu care eram pe divan, sa fug lepadandu-mi incaltarile sa tip si m-arunc in bratele-I puternice sa-I spun cat de nebuna am fost. Ticaitul ceasului inexistent se auzea insistent, orele treceau, minutele erau treuri nesafarsite incarcate cu cocaina, locomotivele fumeagu a iarba halucinogena eu ma aflam pe sine si trenul trecea printre mine. Palpitatii…ma uitam in ochii domnitei de pe canapea si cautam un semn si un raspuns poate ea stia ceva, poate ea stia despre Stapanul meu. Vinul se terminase paharale s-au spart, picaturi de sange au invadat palmele muncite, palmele in care copilul isi tinuse pruncul…
Minute mai tarziu il vad…l-as fi luat in brate, ma-s fi asezat in genuchi as fi implorat bataie si m-as fi contopit cu el….
Azi…ii simt prezenta in casa mea de alb si negru, ii aud vocea prin fosnetul hainelor si pasii pe podeau de lemn. Schizofrenez cautandu-te si iubindu-ti fiinta intrupata. titan

ceva avec

Un pic nervoasa…poate canapeau verde din cabientul batranului terapeut sau poate…vremea intuneaca de afara ma facea apatica, furioasa, dornica de libertate … hm de liberatete intr-o zi in care nimic din ceea ce insemnase zbor desupra lumii intregi pana atunci, acum nu mai era permis!
Am ajuns in acea incapere si m-a intampinat… ceva imi spunea ca il mai intalnisem candva, intr-o zi de vara parca, si instinctiv mi-am indepartat picioarele. Am simtit degetele fortand zona, am lasat privirea in jos si m-am izbit de recele perete. M-a privit, l-am privit pe sub genele cu meticulozitate machiate, mi-a facut semn sa intru in camera de zi.
Pe pat un album Gaudi, un dispozitiv de masaj al scalpului, o curea pe jos…bagaje intinse peste tot. privesc spre dulapul din spatele usii, ceva din piele neagra iesea in relief; ridica mana, o prinde, ma priveste, zambeste, pune cravasa printre alte tzoale si obiecte de luat in vacanta.
166 de km. muntii intodeauna mi-au placut, au avut ceva special, ceva trist uneori, ceva dur si serios dar amestecat cu ludicul coniferelor si mangaierea angelica a cerului. Din cand in cand imi luam ochii de la drum, de la piesajul de care era marginit, citeam toate reclamele de pe marginea drumului, faceam jocuri de cuvinte plecand de la placutele de inmatriculare ale celorlalte masini si mai ascultam torsul motorului. Auzeam chicoteli pe bancheta din spate si din cand in cand ii priveam pe cei doi copii; mi se proptea privirea la bratele frumos sculpatate, la degetele lungi fermecatoare ce dirijau volanul masinii ce ducea catre …departe! Acel departe.
Tarziu in noapte istovita de pe drum, ne intalnim intr-un restaurant. Stateam fata in fata. Imi batea inima si incercam sa redirectionez discutia catre “ce inseamna sa fiu eu” hmm…nu puteam…restaurantul era plin de tineri, ii priveam si-I vedeam liberi, plecati d-acasa veniti in grup, iubindu-se sperand potul cel mare la tragerea loto, fete pasionate de vopseluri pantru par, tineau elegant si ostentativ posetele pe brat, evidentiind feminitatea, impunand respect, pasind elegant pe tocuri de sapun… apoi il priveam in ochi. Ochiul stang era brazdat de vinisoare rosii, citeam in ei cei 166 de km, vedeam prin ei toate corpurile de domnisoare pe care le privise in acea zi, vedeam prin irisul verde electrizant al Stapanului meu cum ma priveste dezgolita si intinsa printre cele 100 de lumanari ce ocupau parterul si etajul intai al vilei noastre.
Manusile si catusele, codita iesea delicat dintre fesele timide, tocurile coborau scarile. Jos se afla altarul de lumanari aprinse. M-am asezat. Simteam priviri ce ma analizau, eram doar eu si el, din nou fata in fata.
“Jur sa fiu devoata si loiala, sa va slujesc si sa ma supun” atat din juramantul ce ma trecea in submisivitate in seara ceremoniei am putut sa rostesc. Pe acorduri de vioara, am fost sarutata, atinsa bland intre picioare si pandantivul atarnat la gat, toate acestea m-au trecut dincolo. Acolo unde am fost doar eu si el, unul in continuarea celuilalt, eu respirand prin El, El respirand prin mine, m-am ridicat si imi rostea ceva… m-am prabusit in lacrimi negre ce au izbucnit pe pometi si pe obraji, rosul ce se absorbea in buze se intindea acum pe corp, fuzionam si ma contopeam; simteam puritatea, adevarul, simteam cum ard in El odata cu cele 100 de flacari; eu si El: arhetipul toatalitatii psihice.
Nu stiu ce a urmat. Secvente dezlanate, morbide si grave de la masa de Craciun, memorii bolnavicoase si culpabilitati dureroase, mi-era scarba de corpul meu, mi-era sila sa ating mobila ce alt barbat o pangarise. Stiam si contiesntizam cat de devotata ii sunt Domunului meu, cat iubesc fiinta aceea, cat doresc sa ma ofer si sa ma abandonez Dansului, cat am sa-l slujesc si am sa am grija de El!
Ultima rasuflare a fost intr-o “sunt a Dv Domnule!” si m-am trezit a doua zi dimineata cu pandantivul prins de gat, ningea afara, mi-am atins corpul jefuit si jupuit coapsele insangerate, am coborat cele cateva trepte si m-am asezat in genunchi!

tocuri de sapun

Timidul turcoaz al mintii mele amestecat in picaturi de vin, prin flacari de lumina si intunericul obscur, paseam pe tocuri dezbracate pe coridoare lungi de fum. In fata mea, pe scaun, cei doi: ea, bruneta cea nebuna, poveste-a lumii intregi, cu ochii amandoi si negri ce ii sclipeau timid, e dornica sa inteleaga ce ascundea faptura calda pe tocuri de sapun. El… strain si la inceput de drum, timid dar temerar, fiori de gheata i-am trezit in gand, statea pe scaun asteptand.
Acorduri de chitara, voci blande de femei, prin intunericul obscur cu gratie paseam pe tocuri de sapun….
Jos domnisoara, serveste! Servesc, si astept sa ma ridic. Dansul, barbat initiat, regizor ale gandurilor nebunesti, de mana ma cuprinde. Ii simt pielea, ii simt caldura, ii simt sangele cum calatoreste, simt parte din mine si simt cum ma poseda si cum ma contopesc in mintea lui si-n jarul de lumina.
O palma ma rapune, lovitura de cravasa ma ingenuche...zambetul mi se stersese de pe fata, mii de grimase erau privite de Domnul tanar, fraged…mirosea a carne cruda “zambetul tau nu ma multumeste, zdreanta, saruta-mi doamna! O privesc in ochi…furie?dorinta?gelozie?pasiune? o ating pe obrazul drept si simt palmea cat de rece imi este…valuri de emotie se contopeau intr-un sarut pasional, era ea…aceea pe care am iubit-o in trecut…hm… era ea, pe care am zdrobit-o in prezent…
Cu faclii de foc in torte delicate care pe corp ma asteptau, tanarul copil intinde palma lui matura: linia vietii – curbata si intretaiata, cumpana, momente dificile in viata; ridica lumanarea si o apropie de san… intuneric….luminile s-au stins,lumanarile fumegau, mirosul de ceara incinsa cuprinde intreaga incapere, din camera alaturata s-aud chicoteli de fata, tanarul rastoarna candeluta, pe sold, pe abdomen, fierbinte ma cuprinde, fierbinte de iubire arzand in brate si in sarutari depline.