matase uda

Pic-pic....mătase...matase uda de picaturi de apa, e ceata si toata ziua a fost; e abur. Padurea respira sau ofteaza si-aude chiar si freamatul sufletului inaltandu-se catre cruce, acolo unde picaturile curg siroi, acolo unde piatra a inghetat cand jos e sufocant de clad... spre cer se duce. Şi ratacesc prin ceaţă... când jos e sufocant de cald caci simt pantoful dur si apasarea pe corpul meu – matase uda de picaturi de lacrimi.
Padurea respira... vad copacii transpirati si aburinzi, miroase a sex : sunt fiarele malefice imperecheate nebunesc si fortele demonice facand amor, fiinta fara scapare, eu asudand in lanturi, in cusca Stapanului meu.
Tagadam-tagadam...7-8-9-15 vagoane de calatori, cu oameni, cu povesti, cu iubiri, cu oameni parasiti, alearga suierand trezind padurea, oprind-o din oftat. Astept... in gara orasului mic de munte, in care multe trenuri nu opresc, astept... deschid ochii si-n fata mea pe jos (caci nu-mi ridic privirea din obisnuinta), vad umbra neagra a cuiva ; e cald, pe fond s-aude plasticul rotilelor bagajelor de mana si oamenii imbratisati. Cad in genunchi si umbra intinde mana ce ma ridica. Sunt privita, mirosita, pielea imi este testata : « mergi tarfa ! » si merg si tremur, mi-e frig - afara-i sufocant de cald. In urma pasii grei pasind egal indica ritmul pe care trebuie sa-l urmez.

Pasi grei-sufocant de cald-oameni imbratisati-vad umbra neagra-deschid ochii in cusca in lanturi sunt eu facand amor, imerecheata nebuneste, pantoful dur pe corpul-matase uda de picaturi de lacrimi, oftez abandonadu-ma in el ...e ceata...e dimineata si m-am visat in gara in fata umbrei negre ce-ntinde mana spre a ma ridica.