Pompierii, salvarea si politia se aud pe soseua din fata casei mele...vin spre mine oare ? ar face bine caci focul imi mistuie trupul, mintea gandeste sa ucida.... Stapanul sa vina sa ma lege !!!!
Sunt nebuna si ma zvarcolesc in cioburi, sufletul mi-e sfasiat dar ma prabusesc lin si dulce in prapastia fara fund.
Am simtit mirosul alteia, am gustat de acolo de unde a lins alta, i-am auzit glasul si i-am vazut umbra !
Azi e linistea de dupa furtuna, copacii au crengile si frunzele –care ieri plesneau a verde crud- smotocite... pe jos e inca ud si cioturile de lemn miros a sange proaspat...dar e liniste impecabila...s-aude doar durerea... astept...astept in linistea ce ma incojoara si in zbuciumul ce m-a cuprins sa ii aud venirea...
Ma asez in genunchi, las capul pe spate si imi tin mainile deasupra capului, sunt semi goala si vreau sa fiu lovita !
mintea mea e un hol rece, pustiu, intunecos cuprins de igrasie, miroase a fum de tigara si mi se aud tocurile, suspinele de atunci de cand am fost lovita, de cand am fost tarata pe jos, muscata cu salbaticie si sufocata...la capatul holului : prapastia in care cad acum, pe un dulce cantec de adormit copiii... cand imi vor creste aripi am sa ma inalt si am sa revin si-am sa ucid, am sa ucid umbra aceea care mi-a furat ratiunea !
ma duc, te las.... dar ma voi inotrce cu mainile patate, cu trup de fata in dinti ca jertfa pentru Dumneavoastra !

Dupa un dus fierbinte si prea mult ravnit, apa inca se prelinge pe corp...simt cum se usuca si lasa in urma o piele fina dar brazdata de vanatul cravasei....imi examinez fiecare particica a corpului, ating usor si strang cu putere, strang pana simt durere, pana pielea plesneste, pana rosul incepe sa se arate... ma privesc in oglinda si mi-l imaginez asa puternic cum se napusteste asupra mea cu sadism , devorandu-ma....
Toteauna am savurat clipa, am tremurat infricosata, am cazut jos umilita dar zambind cu placere, am primit insultele si constrangerea mentala ca pe un adevarat premiu si nicioadata nu m-am intrebat de ce el e atat de crud, de ticalos si de puternic si noi, submisele, niste nimicuri....
Ei bine...mult prea multe secrete se ascund aici, misterele fiintei si labirintul mintii nicicand va fi elucidat cu adevarat, dar oare chiar sa existe acele ... hmmm...chestii ? mda asa este ,exista o chestie care se refera la o tendinta instinctiva ce sta la originea dorintelor umane si are caracter inconstient, adica nu stim despre ea, ea este insa activa in noi ; este acea incarcare energentica care face ca organismul nostru sa tinda catre realizarea unui scop. Vorbesc despre ceea ce se numeste pusliune fiindca ele sunt responsabile pentru ceea ce ne aduce placere... cautarea starii anorganice de echilibru este cea pentru care lupta pulsiunea autodistructiva ; acolo fuzionam cu propria materie si acolo este starea exaltanta de fericire insa asta ar insemna sa nu mai existam ca fiinte, deci in contradictie cu viata, cu pulsiunea de viata. Cine castiga ? libidoul ! ai sa razi poate, dar chiar asa stau lucrurile, el se alatura dorintei de autodistrugere si face posibila eliberarea agresivitatii din interior catre obiectele exteriore. Toata agresivitataea ? nu, mai ramane o parte in noi , pe care nu o poate traspune in afara si aceea bineinteles se indreapta catre propria persoana. Iata asadar de ce ne indraptam catre suferinta, umilire, durere, de ce gasim exciatant cand iubitul, amantul, iubita, de ce nu... ne lipeste o palma sau o lovitura zdravana cu cravasa pe pielea fina peste care apa se prelinge lasand senzualul sa se stinga in cruzime.
Imi continui seara intr-o liniste zgomotoasa, nevrotica chiar masurand minutele pana atunci cand voi fi chinuita cum ninemi nu a mai fost... este pretul iubirii pe care il platesc din nevoia inconstienta de a suferi....

cateva cuvinte

Ochii imi sunt grei....stau in coltul camerei si-l privesc...este la fel de eupizat ca si mine dupa o noapte in care efectiv m-am hranit cu tot si am fost folosita la maxim. Nu-mi dau voie sa –mi odihnesc ochii, vreau sa-l veghez, sa-l admir, sunt obiectul acela mereu in intampinarea nevoilor si poftelor sale. Doarme...ii aud repiratia si ii simt mirosul...mi se face frica si nici sa tastez nu am curaj...privesc mocheta albastra a camerei si reconstituiesc traseul efectuat in patru labe: drumul ce ma ducea pana la vasul de toaleta, acolo unde minute in sir a curs pe corpul meu si in gura: furia, acolo unde capul dar si mintile imi erau luate de vartejul de apa care curata urmele de urina pe care eu omisesem sa le ling... foarte rau pentru mine...pentru fiecare picatura omisa, corpul meu primea recompensa : cureaua o tinea in partea stanga iar peria de stres pantofii imi mangaia sexul umed si contractat ce facea madularul sa para o fiara scapata din cusca de maxima securitate.
Un telefon l-a trezit....am simtit in corp sa ingenunchez...simteam sa fiu puternic brutalizata si dusa acolo intre picioare si patrunsa pana adanc...asa a si fost, dimineata blanda... in care m-am rasfatat cu madularul puternic care imi umpluse gura si ma sufoca ingrozitor. Am asteptat in genunchi pana Dansul a parasit camera, promitandu-mi ca ma va folosi intens ...sunt in asteptarea condamnarii mele continue, nimic nu ma mai sperie ci ma face sa ma duc singura in genunchi si capul plecat dar increzatoare catre jugul ce m-asteapta in flacari sa fiu mistuita