Fumez…beau cafea, nu dorm si nu mananc… e vraiste…. Zace pe masa tona de maculatura stransa in putin timp, ma astepta patul din camera olive si prietenele mele…merg pe stada si ma gandesc cum functioneaza universul, ce e in mintea umana si care e treaba cu emotiile? Orice gand se ndreapta catre acolo…. Vad strada lunga cu copaci pe margini,verzi si asfaltul dogoritor….marti dupa amiaza ora 16, esarfa la ochi si fata la perete…. Azi e duminica e 16 43, copacii-s albi si incremeniti, eu stau goala la masa din bucatarie, am parul ud si-mi amintesc de prima palma … imi amintesc si parca inca imi curg lacrimi fierbini ce-odinioara blocau afectul…. Acele lacrimi care porneau din sufelt si imi vorbeau de dragoste adevarata, aceea pura si eterna.
Ii simt obrazul fin si pielea calda si cum ma ignora acum… ce dor imi e mie si greu ii e lui…ce greu imi e mie si dor ii e lui… imi privesc corpul, e alb si inca se mai vad urmele… cravasele solare de la malul marii…
Sunt o straina… fata cu trandafir galben inca danseaza probabil, in “Soho Bar”; o Irina a carei identitate sta in fata mea acum si apleaca fruntea, fata care isi rupe dresuri pe aleile din parc, care iubeste si care ar muri pentru iubitul ei… fata careia zilele de marti i-au fost luate cu tot izul lor de sex si metale atarnate… o vad pe Irina stand jos si plangand…mergand la teatru de mana cu un… “iubit” urmarind inecata in lacrimi, scenarii proaste.
Spatiul psihic ocupat de fiare.
Irina! Irina! Trezeste-te! Vino inapoi si ia-ma de mana, salveaza-ma! E atranata de lesa de fier cu ochii inchisi si trupul rece.
mi-e frig… pantecul mi-e rascolit de junghiuri stranii, nu stiu ce spun, nu pot sa spun, mi-e dor de tine si de ea, faptura dura de tinichiea – fetita draga intinsa pe podea….
Nimic de aici nu-I de inteles … nimic de aici nu e erotic… e doar metallic si morbid; fragmente dintr-o minte ratacita, fragmente din fragmente de minte…