E cald, e inca august si ma pregatesc sa plec acolo unde nisipul frige, acolo unde pescarusii glasuiesc despre libertate, acolo unde soarele si luna au facut amor si acolo unde am simtit in corp cum mingea de foc se inalta armonios din mare, din marea mea verde de iris ocular.
Holuri reci,umede mirosind a igrasie, tocuri ascutite se opresc din mers, in faţă e o fata ce poarta trandafir la gat ; la spate in pumn ea strange tremurand un fulg de nea si-n gand sopteste ca inotrcandu-se va fi din nou a cerului de unde vine fulgul : cap-pajura, cap-pajura, si-si va preda tot corpul in colti flamanzi si lacomi ce-au devorat-o pana acum si din genunchi ea va jura, cap-pajura cap pajura, fulgului de nea obedienta.
Ma uit la ceas, e tarziu...indes ultimele toale intr-o valiza avand grija ca printre ele sa pun esenta de parfum de piele fina si calda pe sub care curge linistit furia. Pe corp am inca dungi, pe buze inca gust. Le voi purta cu mine. Cap pajura, cap pajura. Ma voi intoarce Domnule, mergand julindu-mi gratios genunchii, si-am sa implor sa ma loviti mai tare si mai tare si-am sa ma las sa curg prin fulgi de nea .... cap pajura cap pajura.