recreionandu-ma

Mă cuprinsese teama încă de acasa...ştiam că greşisem, grav, atât convorbirea telefonică cât şi faptul că depăşisem cu mult ora stabilită. În faţa mea se întindeau kilometri de autoturisme , aproape până la destinaţia mea...aş fi lasat masina acolo si as fi alergat pe fiecare autoturism ce forma calea pana in Infern. Ma aresem rau si stiam lucrul acesta.
M-am trezit deodata in iuteala cravasei : mainile, degetele, oasele lor, plesnite urlau, durerea se contopea in suflet si-mi taia respiratia ; n-aveam ragaz sa ma linistesc, nu treacea durerea primei lovituri ca alta brazda corpul meu ; in scurt timp coapsele, spatele soldurile au fost invadate de furia si forta cu care eram lovita. Cazusem la picioare si nu aveam loc sa implor, mai intai auzeam lovitura in aer apoi se izbea fara mila de corpul meu.
Pielea fina, adorabila, bratele puternice, respiratia infricosatoare, gigant desupra mea ma scalda in aurul incins al corplurilor noastre ; imobilizata, fara aparare, nepuatand anticipa nici chiar urmatoarea secunda, tremuram in asteptarea sentintei ; imi simteam corpul dezmembrat, picioarele departate, mainile desupra capului flexat pe spate am simtit lovitura biciului pe sexul umed, a fost urmata de alte cateva si patrunsa dur pana la capat.

dupa amaiza

Inchid ochii...un val de caldura imi cuprinde tot corpul, ating si simt fin, adulmec si dintr-o data nu-mi mai pot misca trupul tremurand. Ma simt sufocata...sa fie oare colierul din jurul gatului ? ma inec ! este coprul de caldura cu suprafata fina si miros cald de fin, sunt bratele puternice si furioase incolacite in jurul gatului adanc penetrat....sunt ingrozita si zapacita de simtirea coprului gigantic atat de aproape, ma zapaceste in asemenea masura incat nu mai stiu daca sa o rup la fuga sau, dimpotriva sa ma las pusa jos sa ma striveasca.
Imprastiata in propriile daramaturi, ramasite stropite cu furie, adun si cuprind in brate fiinta imaginara ce ma ignora acum.

preludiul unei lacrimi

Drumul pe care îl parcurgeam de fiecare dată era preludiul....învăţasem în scurt timp ca atitudinea mea trebuie să fie aceea a unei sclave (evident), o sclava ce este la dispozitia Masterului ei, mereu cu capul plecat supusa şi umilă, timp nelimitat în slujba lui. Începeam sa suport sa fiu lovită fără motiv, sau pentru ca nu fusesem destul de ascultătoare.
Felul cum eram eu, acela năzdravan si jucăuş ma punea de fiecare data în dificultate si mai mereu eram pedepsită. Începeam real să înteleg, încetul cu încetul , din tainele acestei lumi ; aflam pe parcurs că pot iubi dar că face parte din deliciul distrugerii totale, al îngenucherii definitve, al umilinţei, devotării şi dedicării mele depline. Râdeam în spate spunând că e cale lunga până la a iubi, a iubi sa fiu devotată in totalitate.
Ei bine, într-o buna seară pe când preludiul pâna acolo îmi răscolise fiinţa ştiind că imi este pregătit ca de fiecare data ceva, o provocare, un menu plin cu surprize, o salată de trairi, stări şi feluri de a fi, pe când ceasul anunţa probabil trecut de miezul nopţii eu mă luptam din răsputeri să nu mă prăbuşesc.... deodată isteric ceva fiebinte imi şănţuia obrajii, plângeam cu sufletul şi eram speriată căci nu-mi stiam de ce... să mă fi prabuşit oare ? Lacrimile se pierdeau si se ascundeau in timp ce eu eram solicitata ; gura fierbinte luase forma lui şi lacrimile se dezlănţuiau neîncetat. Simţeam cu câtă pasiune vreau să îl slujesc, că lacrimile acelea sunt modul în care îmi exprim devotametul, eram disperată să fiu acolo, jos, în genunchi, sa mă sufoc !
Aveam buzele rosii, rimelul curs pe-obraji şi părul dezordonat, ochii încă înlăcrimaţi, tremuram şi suspinam înecându-ma în plâns....m-am privit în oghilndă si pe loc am vazut o adevarată curvă, sclavă autentică, jurându-mi şi recunoscâdu-mi că ador sclavia, că-mi venerez Stăpânul şi că viaţa mea este de acum în slujba lui, a dorinţelor lui, a fanteziilor lui... ca voi fi a tuturor celorlaţi cărora va dori sa mă livreze si că locul meu este acolo jos, ca o curva uşoară, o cârpă şi un obiect în mâinile Stăpânului.